Ce știu eu despre încredere?
Știu că este esențială în relațiile interumane. Stă la baza lor. Fără ea nu putem avea nicio relație de lungă durată, sinceră, frumoasă.
Știu că se câștigă greu și că se pierdere repede.
Știu că nu oricine o merită, dar ca să afli asta trebuie să ai curaj și să o oferi. E o loterie.
Știu că e important să o primim, dar și să o oferim.
Dacă încredere nu e, nimic nu e.
Relația dintre părinți și copii nu poate fi completă fără ea. Mă uit la relația pe care o am cu puiul de om. Îi spun și cred că poate face multe lucruri. Că am încredere în ea. De asemenea, am grijă ca ea să știe că poate avea încredere în mine. Și am primit de-a lungul timpului dovezi care mi-au arătat că reușesc să fac asta.
A avut o perioadă în care nu voia să se spele pe cap. Încă mai lucrăm la asta, dar cred că suntem pe drumul cel bun. Forța nu mi s-a părut o idee bună. I-am explicat de ce e important să se spele pe cap, dar nu a funcționat. Așa că am avut răbdare. Și ne-am bazat pe încredere. Eu în ea, că la un moment dat va accepta, iar ea în mine, când mi-a dat voie să îi spăl părul.
După mai multe zile de proteste, într-o zi, la prânz, i-am propus să mergem la baie, să se joace în cadă. Am făcut spumă, i-am spus că e nevoie să se spele pe cap, dar o voi anunța eu când vom începe. Întâi ne jucăm, apoi punem casca de protecție, ca să nu îi intre apă sau șampon în ochi (deși e un șampon pentru copii, de la care nu ustură ochii). Va sta câteva minute cu acea casă, să se obișnuiască cu ea, apoi vom spăla și părul, dar nu înainte de a o anunța. Nu a protestat, a avut încredere în mine, am procedat așa cum i-am spus, i-am explicat pas cu pas cum o să facem, i-am spus că nu o să îi cadă apă sau spumă din păr pe față. Când i-am pus dușul deasupra capului, nu a zis nimic. Apoi a început să râdă. I s-a părut distractiv, îi spuneam că are ca un acoperiș pe cap.
Și a funcționat. Fără țipete. Fără nu-uri. Și după două zile mi-a dat voie din nou să o spăl pe cap. A fost la fel de distractiv.
Încrederea ajută mult. Astăzi copilul te lasă să îl speli pe cap, mâine va avea încredere în tine să îți vorbească despre lucruri pe care, ca părinte, ar trebui să le știi. Numai că, din păcate, nu toți copiii au încredere în părinții lor ca să le spună una sau alta. (Știu asta pentru că am fost unul din acei copii).
Sigur că mai călcăm și strâmb în relația cu copiii. Că e posibil să facem sau să spunem ceva care să mai ia din încrederea aia. Nu suntem perfecți. Dar în imperfecțiunea noastră, e important să reușim să reparăm, să învățăm, să recâștigăm încrederea copilului în noi (partea aceea pe care, poate, o pierdem). Și, desigur, e valabil și în sens invers.
Foto: Pexels (Iris Carvalho)
