Cui nu i s-a întâmplat cel puțin o dată în viață să i se dea seen și să nu i se mai răspundă? Mie mi s-a întâmplat de multe ori, și lucrul ăsta chiar mă enervează. Și, desigur, fiindcă știu cât de enervant este, am făcut-o și eu, ca să demonstrez ceva, bineînțeles.
Primesc mesaj: Bună, ce faci? Răspund. Apoi întreb și eu persoana respectivă ce face. Seen. Nimic. Se aud greierii. Sau port o conversație scrisă cu cineva, și când mi-e lumea mai dragă, seen. Și niciun răspuns. Nici peste o oră, o zi, o săptămână, și când mai vorbim, desigur că nu reluăm povestea de unde a rămas cu o eternitate în urmă, când mi s-a dat seen.
La rândul meu, dau și eu seen. Cu intenție, ca să vadă persoana respectivă că n-am chef să-i vorbesc. Probabil fiindcă m-a enervat. Și cel mai probabil persoana respectivă e soțul din dotare. Sau las seen dacă se întâmplă să fiu întreruptă de puiul de om care se trezește atunci, de exemplu. Sau mă sună cineva etc. Dar răspund imediat ce pot, fiindcă știu cum e când lași pe cineva cu seen. Nu știu de ce, dar e chiar enervant.
Ce voiam eu să întreb… De ce îi scrii unei persoane și când îți răspunde îi dai seen și câteva zile nu mai zici nimic? Sau de ce dai seen în mijlocul unei conversații și tot așa, zile la rând cântă greierii, după care îi scrii din nou persoanei respective ca și când nu ai fi lăsat-o cu ochii în soare cu ceva timp în urmă? Dar cum mai ai curajul de a-i scrie ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat? Nu e ca și cum ai fi vorbit cu cineva, la o cafea, față-n față, apoi brusc te-ai ridicat de la masă și ai plecat fără un cuvânt? Sau nu e ca și cum ai vorbi cu cineva la telefon și dintr-odată i-ai închide și gata, asta a fost tot? Dacă-i o conversație scrisă înseamnă că dacă ți se ia cheful brusc să răspunzi la un mesaj lași totul baltă și când îți revine cheful sau n-ai ce face mai lași un mesaj persoanei respective, fiindcă nu găsești nimic interesant la TV?
Și, lăsând la o parte situațiile în care ceva te reține sau intervine, nu înțeleg plăcerea asta de a da seen și de a nu răspunde, mai ales în condițiile în care chiar tu începi conversația și după două minute dispari, lăsând în urmă doar un seen care să-i țină de urât și să-i macine creierul celui care îl primește. Păi e frumos? Păi așa se face? 😅
În cazul vostru cum stă treaba cu seen-ul? Și pe voi vă deranjează? Dați și voi, cu intenție sau fără? 😁
Sursa foto: Unsplash (Oleg Magni)
Comunicarea este o arta pe care putini o stapanesc, iar oamenii sunt haotici in gand si fapt cand sunt coplesiti de probleme. Cand taci inseamna ca te afli in inferioritate si te simti amenintat de modul in care ar putea evolua conversatia, esti las si fugi. Se spunea candva ca le-a mancat pisica limba..ori si-or fi prins degetele in vreun raft sau usa. Cert este ca unii spera ca timpul atenueaza problemele si iau o pauza de gandire pana isi iau curaj sa raspunda. Altii sunt distrati in conversatii si uita de unde au plecat. Nu trebuie sa ne enervam, ci sa-i intelegem ca au capacitate de comunicare sociala scazuta si, poate, intarziere in reactii. Poate ar trebui sa-i intrebam ce se intampla cu ei sau ce-i macina…anxietati, depresii se ascund adesea in spatele unor astfel de manifestari. Caz real: unii se avanta pe retele in stare de ebrietate, altii motaie de somn…ce sa-i mai spui interlocutorului? Taci de rusine cateva zile…