D'ale mamei

De ce avem frati mai mici

frati mai mici

Vorbeam cu domnul tati zilele trecute, ne aminteam unele momente din timpul relatiei si am avut o revelatie. Am aflat care este scopul fratilor mai mici. Dupa mai bine de doua decenii petrecute alaturi de fratele meu mai mic, in sfarsit am aflat adevarul. Pregatiti-va, asadar, pentru momentul adevarului.

In copilarie eu si fratele meu am fost ca soarecele si pisica. Apoi am descoperit unul despre celalalt ca suntem oameni misto si am inceput sa petrecem timp impreuna, in aceeasi gasca. Eram si frati si amici. Buuun. Sa nu incep povestea de la Adam si Eva, spun pe scurt lucrurile. Cu trei ani in urma l-am cunoscut pe domnul tati. Fratele meu stia, ai mei nu. Sase luni mai tarziu am ramas insarcinata. Fratele meu stia, ai mei bineinteles ca nu.

Si tot incercam eu sa gasesc o modalitate prin care sa ii anunt pe ai mei ca am un iubit. Nu mi se deschidea gura sa spun acele cuvinte. Ma blocam pur si simplu. Asa a fost la noi, nu ne spuneam lucruri de genul asta, era jenant, era un subiect tabu ca multe altele. Nu am vorbit despre iubiti si lucruri de genul asa cum probabil s-a intamplat in multe familii cu copii care acum sunt adulti de varsta mea. Deci nu stiu cum sa dau vestea, mai ales ca voiam sa vina si iubitul meu, adica domnul tati, pe la mine pe la tara. Asa ca imi vine in ajutor fratele, erou cum ar veni. Si ii da vestea mamei care in secunda doi deja ma suna ca sa imi puna intrebari legate de domnul tati.

Trece momentul, afla ai mei, dar vreo sase sau sapte luni mai tarziu trebuie sa le dau alta veste. Mai mare, mai importanta, de proportii astronomice. Nici de data asta nu ieseau cuvintele din gura, oricat de mult as fi incercat sa le scot de acolo. Norocul meu a fost ca fratele meu mi-a venit din nou in ajutor si cu o gluma specifica lui a dat vestea despre mine.

Deci gata, asta era. Fratii mai mici sunt aici pentru noi sa ne scoata din incurcaturi, sa dea vesti importante pe care noi nu le putem da. Da, este fratele meu mic si totusi el a fost cel ce mi-a sarit in ajutor in astfel de momente. Sigur ca lui i s-a parut amuzant stiind cum vor reactiona ai mei la astfel de vesti. Dar, lasand gluma la o parte, e bine tare sa ai frati. Mai mici, mai mari, nu conteaza. E bine tare sa stii ca pe lumea asta e cineva, inca cineva ce iti poate fi stanca, ancora, ajutor, imbratisare, om de incredere si multe alte lucruri pe care nu le poti gasi in oricine. Ma gandesc ca daca nu as fi avut un frate ai mei inca nu ar fi stiut ca am un iubit si un copil care in curand va implini doi ani. Deci sa ciocnim un pahar de sampanie in cinstea fratilor si/sau surorilor.

Sursa foto: Pexels (Gustavo Fring)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *