La un moment dat mi-a spus cineva ca, probabil, nu stiu ce vedeta nu posteaza imagini pe internet cu puiul de om pentru ca ii e rusine. Are un copil urat.
As vrea sa spun ca nu ai cum, ca parinte, sa iti vezi copilul ca fiind urat. Sa iti fie rusine cu el. Dar, din pacate, cunosc cazuri.
Insa nu despre asta era vorba in cazul vedetei care ulterior a postat pe internet imagini cu copilul si astfel a inlaturat convingerea ca are un copil urat si ca ii este rusine sa il afiseze.
Tin sa mentioenz inca de la inceput ca nu condamn parintii care aleg sa posteze imagini cu ai lor copii. Fiecare parinte alege ceea ce considera ca il reprezinta si crede ca e mai bine. Scriu acest articol din punctul meu de vedere. Scriu despre ceea ce simt eu in legatura cu acest subiect.
Eu intodeauna am fost o persoana discreta. Si timida. Aici cred ca am postat cel mult 3 imagini cu mine. Cred ca sunt mult mai bine vazuta si inteleasa prin ceea ce scriu, decat prin imaginile pe care le-as posta. Asa este firea mea. Sunt mai discreta si mi-e bine asa. Cel putin momentan. Asa ca, daca mie nu imi place sa postez imagini cu mine aici, de ce as posta cu puiul de om? Nu i-am primit acordul, e prea mica inca pentru a intelege ce inseamna asta, ce implica o astfel de decizie.
In plus, eu sunt o mama care isi face griji. Pentru lucruri marunte, dar si pentru cele serioase. Asa ca imi fac griji in legatura cu ceea ce s-ar putea intampla daca aleg sa las sa circule pe internet o poza cu puiul meu. Poate exagerez, dar asa ma simt mai linistita stiind ca am eliminat macar un pericol (din multe altele) din jurul copilului meu. Nu-mi fac griji in legatura cu cei care ma citesc, cu cei ce fac parte din comunitatea ce creste incet, dar sigur. Ci cu faptul ca acea imagine poate fi vazuta de oricine, oricand. Iar asta ma cam linisteste.
Nu, nu mi-e rusine cu puiul de om. Nu mi se pare un copil urat. Ochii ei de un albastru atat de frumos si de pur, obrajii plini, pielea alba, fina, genele lungi si curbate, parul ca mierea si un pic ondulat, nasul mic, zambetul sincer, de multe ori strengaresc, ce lasa la vedere dintii mici, albi, ca niste perle, manutele mici, usor pufoase si multe alte lucruri ne fac, pe mine si pe domnul tati si pe altii sa vedem puiul de om ca fiind unul frumos.
Am vrut de cateva ori sa postez imagini cu copilul, dar pur si simplu nu am putut. Am simtit ca e cazul sa ma opresc si m-am oprit. Da, as posta zeci, sute, mii de imagini cu puiul de om. Dar nu pot sa nu ma intreb pe cine ar interesa si pe cine nu? Sunt bunicii, unele rude, unii prieteni care se bucura atunci cand primesc imagini cu cea mica. Dar stiu ca sunt si peroane pe care le-ar plictisi. Si poate asta s-ar intampla si aici. Poate as plictisi.
In plus, postarile mele sunt despre noi, despre puiul de om, asa ca eu consider ca momentan este suficient asa, atat. Poate intr-o zi voi vedea altfel lucrurile.
Sursa foto: Pexels (Juli Chao)
