Ai trecut pe lângă mine, mamă,
și-ai văzut că-n gene-mi stă agățată o lacrimă,
mi-ai ghicit nefericirea din zâmbet,
ai observat că vorbesc mai puțin, mai încet.
Ești mamă, e firesc să mă cunoști bine,
să știi când mi-e greu și când îmi vine
să dau de pereți cu nefericirea și neputința,
să mă scutur de lacrimi cu toată ființa.
-Ești bine, copilă? m-ai întrebat
și glasul ușor ți-a tremurat,
fiindcă sunt copilul tău,
suflet din sufletul tău.
-Nu, mamă, ți-am răspuns,
cu glasul frânt, cu glasul stins,
plâng prea mult, prea des, prea dureros,
am sufletul de lacrimi ros.
Sunt cam des nefericită,
aud cuvinte goale, sunt mințită,
simt că mă pierd puțin câte puțin
și nu mai știu cine devin.
Mi-e teamă că nu sunt o mamă bună,
când ard mâncarea, când îmi mai pierd răbdarea,
și singura care de jos m-adună
e fetița care-mi spune dulce ”mama”.
Ea mă iubește, nu mă minte,
ea face lucruri, nu promite,
ea e mică, dar e mult mai mare
decât oamenii de lângă mine.
Pentru ea vreau să fiu bine, bună,
dar sufletul mă doare și durerea se adună,
și mă-ntreb dacă știi tu oare
de ce e greu uneori, de ce doare.
De ce oamenii rănesc, de ce mint,
de ce dau cu iubirea ta de pământ,
de ce nu te mai văd, nu te mai aud, nu te mai știu
decât când sunt pe cale să te pierdă, când e cam târziu.
Tu m-ai ascultat, atentă,
c-o lacrimă de gene lipită
și mi-ai spus că nu știi de ce se-ntâmplă așa,
dar lucrurile clar se vor schimba.
Mi-ai spus că va fi bine, deși nici tu nu ai de unde să știi,
dar părinții vor să fie totul bine pentru ai lor copii,
și-atât de mult își doresc ca ai lor copii să fie bine,
încât îi fac și pe ei să creadă în finaluri fericite.
Te-am crezut, deși știam că nu știi nici tu bine
ce se va-ntâmpla de-acum cu mine,
cum mă voi ridica, cum voi zâmbi din nou,
ce voi face cu oamenii ce dor în pieptul meu.
Mi-a făcut bine să vorbesc cu tine,
m-ai ascultat și s-a făcut un pic de liniște în mine,
mi-ai spus că sunt o mamă bună pentru fetița care
e iubire, e sens, e univers în viața fiicei tale.
Așa s-a-ntâmplat, mamă, în mintea mea,
când tu de fapt ai trecut pe lângă mine
și de-ai văzut că nu-i bine fiica ta,
n-ai spus nimic, ai mers mai departe.
Poate nu știi cum să te apropii de mine,
n-ai știut niciodată, asta o știu bine,
poate ai și tu dureri pe care greu le porți în suflet
și nu mai poți să porți cu tine și-al meu trist zâmbet.
Sursa foto: Pexels (Rafael Barros)