“Gata!”, “Pana aici!”, “Poate avem nevoie de o pauza”, imi spun cand eu si domnul tati ne mai certam. Si, desigur, in soapta, ca sa nu imi aud gandul acela, imi zic ca poate nu suntem potriviti si poate ar fi mai bine sa ne despartim. In momentele alea in care sunt furioasa, uit. Vad partea goala a paharului, uit ca orice cuplu se cearta, dar mai mult decat atat uit de partea plina, de lucrurile bune, frumoase.
Uit ca ma iubeste defecta si imperfecta, asa cum nimeni nu m-a iubit pana acum. Uit ca el are incredere in mine cat pentru doi, fiindca eu am momente in care nu mai pot crede. Uit ca el m-a sustinut de fiecare data cand am vrut sa fac un lucru si imi era teama de esec. Uit ca este un sot bun. Nu perfect, dar bun, mai bun decat puteam spera vreodata. Uit ca in bratele lui ma simt acasa indiferent de locul in care ne aflam. Uit prin cate am trecut impreuna. Uit ca si eu gresesc, fiindca sunt departe de a fi perfecta. Uit de momentele frumoase petrecute impreuna. Uit de viitorul la care visam. Uit de atat de multe alte lucruri. Uit de cine este el in afara acelor momente mai neplacute in care ne certam.
Dar, din fericire, furia trece repede si imi aduc aminte. Si ma gandesc la cum noi, oamenii (poate nu toti, dar multi dintre noi), avem tendinta de a uita lucrurile frumoase si de a ni le aminti pe cele mai putin placute. Avem tendinta de a renunta la oameni, la relatii, uneori prea usor, uneori fara a ne lupta cu noi insine, cu morile de vant, cu orice este nevoie. Renuntam de teama, poate? Poate ne e frica de suferita, poate ne sperie unele ganduri pe care le alungam intr-un colt al mintii si preferam sa uitam de ele. Fiecare avem motivele noastre pentru care facem un lucru sau altul.
Dar dupa astfel de experiente invat mereu ceva. Invat ca solutia nu e sa renunti, ca poate si certurile sunt bune, ne ajuta sa ne eliberam de lucrurile toxice stranse in noi. Ca o curatenie in suflet. E greu, dar necesar. Si dupa o cearta mai mult sau mai putin aprinsa ne iubim la fel de mult, ne intelegem mai bine, ne e mai bine fiindca ne spunem ce aveam pe suflet, dar din teama de a nu supara sau rani, pastram acolo. Pana cand nu mai putem pastra si tot iese la suprafata.
Nu spun ca e grozav sa te certi cu partenerul si tare bine ar fi daca totul ar fi numai lapte si miere. Dar din pacate nu este asa viata. Si apar si astfel de momente. Important este sa invatam ceva din ele, sa intelegem ceva.
Sursa foto: Pexels (Min An)
