Astăzi la 11 trebuia să fim la teatru cu puiul de om, pentru prima dată toți trei într-un astfel de loc. Dar cum socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg… nu am mai ajuns la teatru. Dar am ajuns să avem o zi tare frumoasă eu și puiul meu.
Când m-am trezit m-am uitat pe geam. Ceva îmi spunea că voi avea parte de o surpriză albă. Și chiar așa a fost. I-am arătat imediat celei mici, și în câteva minute eram deja amândouă pe afară.
Când a văzut zăpada de la geam, era atât de fericită încât nu mai avea stare. Fugea dintr-o cameră în alta și tot spunea că ninge, că e zăpadă afară. Țopăia, râdea și era pur și simplu definiția fericirii pure.
Ce mic dejun!? Nici să nu audă de așa ceva! Nu conta altceva decât zăpada. Și-a laut cizmele pentru zăpadă și voia să le încalțe și să iasă afară în pijama. Ne-am îmbrăcat repede, am luat apa și mâncarea cu noi și am pornit la drum. A fost o aventură frumoasă. A servit micul dejun în parc, în timp ce se juca și se bucura.
Din cer cădeau din când în când fulgi mici, și pe câțiva dintre ei i-a prins puiul de om în palmă. Zâmbea și râdea și atât de tare m-am emoționat încât simțeam că-mi dau lacrimile. Să stai în prezența unui copil care se bucură atât de mult și de sincer nu are cum să nu te emoționeze. Mi-am adus aminte de mine, copil, când abia aștepam zăpada și leșinam de bucurie de fiecare dată când ningea. Și așa sunt și acum, numai că bucuria asta a mea e mai reținută, ușor umbrită de un lucru sau altul care nu-mi dă pace.
A vrut să ne batem cu zăpadă, așa că luam de jos puțină zăpadă, pentru că se topise deja, și ne alergam una pe alta și aruncam pe haine micii bulgări formați cu două degete.
Doamne, cât de frumos a fost! Vedeam cum îi înfloresc trandafiri roșii în obraji, avea tot timpul un zâmbet tatuat pe buze, alerga peste tot, se așeza pe jos ca să facă îngerași în zăpadă, pentru că între timp am ajuns într-un parc unde în mod surprinzător zăpada nu se topise peste tot.
Pe drum lua toate lacurile la rând, sărea în ele, iar eu râdeam în sinea mea și mă bucuram tare văzându-mi copilul cum se bucură de copilărie, de lucruri simple.
Mi-au plăcut mult momentele astea, bucuria asta a copilului meu, dar și a mea. O bucurie nouă pentru ea, pentru mine (re)descoperită.
Abia așteptăm următoarea zăpadă.
La voi a nins?
Sursa foto: Unsplash (Jelleke Vanooteghem)