Sunt inca adormita. Te vad printre pleoapele ce se deschid mai greu dimineata. Iti vad zambetul inflorit pe buze ca in fiecare dimineata. Iti vad parul ciufulit si ochii ca niste margelute albastre ce ma privesc din spatele firelor de par ca mierea.
Te rasfeti, te rostogolesti prin tot patul, apoi te lipeste cu spatele de mine. Te tin in brate si e vis. Respir mirosul tau divin de copilas, amestecat cu cel al gelului de dus si al samponului. Iti inspir rasul, primele cuvinte ale zilei, zambetele, privirile.
Cand te uiti in ochii mei, vad raiul, vad o lume perfecta, vad inocenta, fericire, iubire, speranta si viitor. Cand ma privesti in ochi, simt ca timpul se opreste ca sa ne lase sa ne bucuram asa una de cealalta. Nu stiu cat stam asa, dar nici o mie de vieti nu mi-ar ajunge pentru astfel de momente.
Imi mangai obrajii cu manutele mici, intinzi degetelele ca sa ti le pup, unul cate unul, si-ti place mult sa fac asta, te amuza sunetul pupicilor zgomotosi pe care ti-i dau tocmai ca sa te vad zambind. Intinzi si talpile spre buzele mele. Doamne, cat iti place sa imi asez acolo pupicii! Si eu iubesc sa fac asta, sa ti-i las acolo, pe talpa mica si catifelata, ca sa iti ocroteasca pasii.
In astfel de dimineti, lenevim un pic. Te tin in brate, iar tu nu esti grabita sa fugi la joaca. Stai langa mine si ma lasi sa te imbratisez, sa ma bucur de tine, sa te privesc si sa ma minunez de cat de mult ai crescut si de cat de mica esti, totusi.
Uneori vorbim, iti spun cat de mult de iubesc, radem, tu vorbesti pe limba ta de copilas. Alteori stam in liniste, tu te uiti pe geam, eu la tine, tu nu ai stare si iti pui talpile mici pe perete, eu te privesc si zambesc.
Imi incep ziua intr-un vis ce se desfasoara in camera prin care patrunde lumina soarelui, vesel in multe dimineti. Se strecoara printre jaluzele si ajunge pana la noi, privindu-ne cum ne bucuram impreuna de inceputul zilei, cum te iubesc, cum ma iubesti si tu, asa cum un pui de om isi iubeste mama.
Sursa foto: Pexels (Andrea Piacquadio)
