D'ale mamei

Dorurile unei mame

dor

Nu ii e dor de tineretea care i-a iesit prin carne, i-a alergat nebuna prin vene, i s-a scurs prin zambete si bucurii, prin imbratisari si lacrimi, prin apusuri si rasarituri de care s-a indragostit, prin iubirea pentru viata, pentru oamenii ei dragi si buni.

Nu ii e dor de ea, asa cum era candva, de visuri ce s-au spulberat in timp, de copilaria ce a trecut ca un vis frumos, prea scurt, ce s-a terminat prea curand.

Nu ii e dor de lumea vazuta cu ochii de femeie tanara, de usurinta cu care credea, visa.

Unei mame nu ii este dor de lucrurile astea, sau poate ii este, dar putin. Mai dor ii este de manute si picioruse mici, de mirosul bebelusului ei, de ochii mici si inocenti care o urmareau prin camera, de imbratisarile pline de iubire pe care i le oferea puiul de om, acum devenit om mare.

Unei mame ii e dor sa fie mama de copil mic, sa fie hrana, sa fie liniste pentru copilul ei. Ii e dor sa isi gaseasca si ea linistea langa minunea pe care a adus-o pe lume, ii e dor de rasul copilului care umplea toata casa si o facea sa fie cel mai cald camin si cel mai fericit.

Unei mame ii este dor de zilele in care isi vedea puiul alergand spre ea, cu zambetul intins pana la urechi, cu toata fericirea de pe lume scrisa pe fata lui mica. Ii e dor sa descopere lumea cu toate frumusetile ei, alaturi de copil, sa se bcuure de lucrurile marunte, sa inventeze povesti sau sa le citeasca, sa isi pupe pe frunte copilul dupa ce adoarme si sa il inveleasca usor cu paturica lui preferata.

Unei mame ii e dor sa isi afunde nasul in parul catifelat al copilului ei, sa se plimbe usor, pe strada, in timp ce puiul de om o tine pe ea de o mana si pe tatal lui de cealalta. Inchide ochii si isi aduce aminte cat de bine era, cata liniste era in ea in momentele alea, in care parca erau numai ei trei pe lume.

Unei mame ii va fi dor sa fie mama de bebelus, de copil mic. Sigur, este recunoscatoare ca si-a vazut copilul crescand si devenind om mare, dar Doamne, anii in care copilul ei era mic, o mana de om, inocent, vesel sunt o comoara pe care mereu o va purta in suflet. Sunt dovada ca a trait una dintre cele mai minunate experiente din viata, chiar daca nu a fost mereu totul perfect, dar era cu iubire multa, cu un pui de om care face fiecare zi sa fie speciala si unica.

Si, cand isi priveste copilul, care la randul sau are copii, poate chiar nepoti, ii zambeste sufletul fiindca stie cat de norocoasa este sa ii aiba pe toti aproape, sa ii vada crescand, devenind oamenii care sunt acum, dar i se umple inima de dor, gandindu-se la zilele ce-au fost.

Sursa foto: Pexels (Josh Willink)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *