D'ale mamei

Draga copilarie

copilarie

Draga copilarie,

A venit o zi in care nu te-am mai gasit. Te-am lasat sa pleci atat de usor incat ma doare uneori. Nu stiu cand sau cum s-a intamplat totul. Cred ca pur si simplu ti-ai deschis aripile colorate, ca de fluture, si te-ai indepartat usor-usor, in liniste, fara sa ne spunem nimic. Cred ca eu eram ocupata sa devin om mare, iar tu ai inteles ca e momentul sa pleci.

Si ai plecat cu toate zilele cand alergam desculta pe ulita, cand ma urcam in copacul din fata curtii vecinei, cand mergeam la rau si intram in apa cu hainele pe mine, cand beam cacao cu lapte si-mi ramaneu mustati maronii pe buza de sus, cand mergeam pe bicicleta si uitam ca in jurul meu e o intreaga lume, cand mergeam pe camp cu tataie cu vaca la pascut, cand asteptam sa se nasca un alt vitelus, cand ma uitam pe cer si imi imaginam ca vad nave spatiale, cand saream coarda, cand desenam cu creta pe asfalt, cand muscam din felia de pepene si sucul mi se scurgea pe barbie, cand gaseam iarna cadouri in ghete si atunci simteam, stiam ca e magie in lume, cand visam ca pot fi orice si oricine, cand ma bucuram de noii papuci de plastic, cand credeam mai mult, cand radeam mai mult, cand ma bucuram mai mult…

Ne-am mai intalnit de cateva ori dupa aceea. Cred ca aveai grija de copilul din mine, de care eu uitam deseori, ocupata fiind sa traiesc ca un om mare, cu responsabilitati, griji si probleme. Ne-am revazut iarna, cand ma dadeam cu sania, vara cand mergeam prin ploaie si nu-mi pasa ca ma ud pana la piele, cand dansam cu pietenii si cand radeam sincer, din suflet, cu lacrimi, colorat, pana ma durea burta.

Acum ne vedem in fiecare zi. Cand imi tin copilul de mana, te tin si pe tine. Cand ma uit in ochii copilului meu, te gasesc acolo. Cand o aud razand, imi aduc aminte de tine. Cand se bucura din lucruri care noua ni se par marunte, zambesc pentru ca stiu ca asta invata de la tine.

Te-am lasat sa pleci, dar acum, cand ne revedem, dupa atatia ani in care fetita care am fost a ramas uitata undeva, intr-un colt prafuit al fiintei mele, neauzita, nevazuta, neiubita, te rog sa o iei de mana, sa o ajuti sa se ridice de acolo, si sa o inveti sa zambeasca si sa se bucure mai mult, sa se joace, sa isi scuture umerii de frici si griji, sa se simta iubita, auzita, vazuta, sa stie ca si ea conteaza.

Dar cel mai mult imi doresc sa fii buna, blanda, calma si calda cu puiul meu. Sa ii oferi zile pline de zambete si ras colorat, experiente frumoase, lectii valoroase pe care sa nu le uite nici cand va fi om mare. Sa ai rabdare cu ea, sa o bucuri, sa o ajuti sa creasca frumos si, peste ani, cand vei pleca de langa ea, sa se uite in urma si sa isi aduca aminte de tine cu soare in ochi si un zambet larg desenat pe buze. Sigur ca si eu voi fi acolo, langa tine, in fiecare clipa, si langa copilul meu drag si bun, ca sa ne ajutam una pe alta, sa ne bucuram si sa radem impreuna, sa traim frumos aceasta perioada.

Cu drag,

Un copil care s-a facut mare si a adus pe lume o viata noua.

Sursa foto: Pixabay

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *