Dragul meu jurnal,
E dumincă. O zi de toamnă plăcută, însorită și călduță. Se pare că azi și timpul a uitat să se grăbească, pe geamul deschis intră numai din când în când zgomotul făcut de câte o mașină care trece prin zonă. În reste este liniș…
În rest, a fost liniște, vreau să spun. Și ce bine a fost cât a fost așa! Mi-am putut auzi propriile gânduri, am și uitat că mâine e din nou luni, că o luăm de la capăt cu rutina și graba. Aproape că uitasem și de vecinii care toată săptămâna au fost tare harnici și au bătut cu ciocanul Dumnezeu știe ce, au folosit bormașina mai mult timp decât nervii mei au fost capabili să reziste sau au vorbit mai tare decât era cazul să o facă dimineața, când unii oameni abia reușesc să deschidă ochii, înainte să soarbă prima gură de cafea.
A fost liniște, după cum spuneam. Apoi, vecinii, probabil aceiași despre care am scris câteva rânduri mai sus, s-au apucat iar de treabă. Păi, pe bune acum, ce să faci într-o zi de dumincă, cu soare și vreme plăcută? Să ieși la plimbare? Să-i lași pe cei de lângă tine să își asculte gândurile sau, mai rău, să doarmă? Nici chiar așa!
Au pus oamenii mâna pe ciocan și bormașină și când ți-era lumea mai dragă, au început să lovească și să găurească pereți. Din nou!!!
Acum, să fim serioși. Dacă și azi ar fi fost liniște, noi, vecinii, ne-am fi obișiut cu ea și ar fi fost păcat de nervii noștri, să apuce și ei să se relaxeze ca apoi, dintr-odată, să sară speriați când, la început de săptămână se aud din nou aceleași zgomote enervante și asurzitoare. Dacă în fiecare zi își continuă oamenii activitatea, inclusiv într-o zi de duminică (Am spus, nu, că e o zi plăcută și însorită și călduță? Și că poate fi o zi perfectă pentru o plimbare, relaxare, odihnă, poate chiar un pui de somn?), atunci noi și nervii noștri, bineînțeles, ne vom obișnui cu zgomotul și în curând vom ajunge imuni.
Cam atât despre ziua asta, o zi de duminică, o zi în care ai fi putut să nu asculți ciocanul și bormașina vecinilor.
Foto: Pexels (Emmanuel Ikwuegbu)
