E duminică, e dimineață. Nu sună alarma, nu faci duș în grabă, nu alergi după autobuz. Poate fi o dimineață leneșă, în care să te trezești mai târziu, să rămâi în pat, învelit în cearșaful alb și parfumat, și cu o cană de cafea sau de ceai în mână, să te uiți la serialul preferat ori să citești câteva pagini dintr-o carte. E vară, păsările cântă la fereastra ta, pe geam intră aerul răcoros al dimineții și un miros plăcut de flori. Ai senzația că timpul stă pe loc, nici el nu se grăbește, așa cum o face în celelalte zile ale săptămânii.
Ah, stai. Când ești părinte, duminică dimineața nu e chiar așa. Nu ai nevoie de alarmă, pentru că o pereche de mânuțe te îmbrățișează, iar o voce caldă, dar nerăbdătoare îți spune bună dimineața până te trezești. Da, chiar poate vorbi fără încetare până deschizi ochii. Iar dacă ai dificultăți în a-i deschide, mânuțele mici, transformate acum în pumni un pic mai mari decât o nucă, te freacă bine la ochi, ca să înlăture orice urmă de somn.
– Bună dimineața! Hai să mai dormim un pic, îți încerci tu norocul și chiar speri în sinea ta, până primești răspunsul, că o să mai stați câteva minute în pat.
– Nu pot, vreau să cobor din pat. Vreau să merg afară. Unde e tata? Bună dimineața, tati! Hai afară. Vreau la pui. De ce avem degete? Uite, e dimineață, nu mai dormim. Nu vreau să îmi schimb hainele, ies afară în pijama. Unde-mi sunt papuceii? Hai să mergem în grădină, la pui. Hai să luăm unul, să îl îmbrățișez. Nu, nu ăla portocaliu, îl vreau pe ăla cu penele negre. Acum hai să mergem să vedem puii de rândunică. Unde e mama lor? De ce stau așa? Uite cât de drăguți sunt.
Și dialogul, sau mai mult monologul copilului continuă, iar la un moment dat îți dai seama că zâmbești. Da, ai mai dormi, bineînțeles. Și-n picioare, dacă s-ar putea. Dar îți spui că o să ai timp și pentru mai mult somn, că n-ai da diminețile alea leneșe de duminică pe diminețile astea de duminică pline, cu trezit odată cu soarele, lângă copilul pe care îl iubești atât de mult, cu mânuțe care te îmbrățișează și cu o voce melodioasă, care îți încălzește sufletul și care îți mai și cântă un cântecel, cu versurile stâlcite și amestecate, de simți că îți vine să râzi și să plângi în același timp de bine și de iubire.
Foto: Pexels (Aphiwat chuangchoem)
