E altfel acum, de Craciun,
dar iubirea a ramas,
grija pentru cei dragi,
puterea de a zambi,
de a trece cu bine peste o alta zi.
Sa-i imbratisam pe cei dragi de Craciun,
cu vorbe calde, cu un gand bun,
de la distanta, cu ochii inlacrimati,
dar nu uitati sa ii imbratisati
si asa.
Sa-i sunam pe cei dragi,
sa nu mai lasam sa treaca o zi,
fara sa le spunem ca ne e dor,
ca ii iubim
si ne rugam pentru ei
zi dupa zi.
Sa fim mai buni
si sa ramanem asa
si dupa Craciun.
Sa incercam sa zambim mai des
din motive mici, poate pentru altii de neinteles,
sa ne bucuram de clipa de acum,
si sa speram la un viitor mai bun.
Sa ne strangem in brate copiii,
micutii, dragii de ei,
ce ne fac zilele mai bune,
mai calde, mai frumoase,
si ne iubesc fara conditii,
pur si simplu pentru ca asa simt.
Ai voie sa plangi de Craciun, om mare,
daca dorul te doare,
frica te strange,
dar sper ca fericirea sa-ti deseneze pe buze
un zambet,
gandindu-te la oamenii tai
care sunt bine,
la tine, sper sa fii si tu bine.
Bucura-te de Craciun, om mare,
asa cum se poate,
adunand micile minuni rand pe rand,
zambind pentru copiii pe care-i vezi razand,
joaca-te, fii si tu copil langa ei,
lasa fulgii de zapada sa ti se aseze pe gene,
inspira iarna, magia, aerul cu miros de frig, de copilarie
cand totul parea sa fie bine.
Sursa foto: Pexels (Markus Spiske)
