E corpul meu și eu hotărăsc
Tot auzind spunându-i-se puiului de om „Nu mă lași să te pup? Gata, nu mai vorbesc cu tine/nu îți mai dau bobo/nu mă mai joc cu tine”, am încercat să le explic adulților că e decizia ei dacă îi lasă sau nu să o pupe, să o îmbrățișeze, că nici pe mine nu mă lasă mereu să o pup și să o îmbrățișez și respect asta, nu mă supăr, nu o iau personal, știu că nu e despre mine, ci despre nevoia ei, nu însemnă că nu mă mai iubește.
Cum n-am prea avut succes cu adulții, am început să îi explic puiului de om, așa cum m-am priceput eu, că ea decide când sau dacă lasă pe cineva să o pupe sau să o îmbrățișeze. E corpul ei, și chiar dacă cineva îi spune că se supără pe ea sau mai știu eu ce dacă nu acceptă un pupic sau o îmbrățișare, e în regulă, o să îi treacă acelei persoane supărarea. I-am spus că ceilalți trebuie să accepte nevoia și decizia ei, așa cum și ea trebuie să respecte nevoile și deciziile celorlalți. Mă rog, am folosit alte cuvinte, dar ideea asta era.
I-am spus că atunci când nu vrea să accepte să fie pupată sau îmbrățișată de cineva, indiferent dacă acea persoană este o rudă apropiată sau un prieten, să spună „E corpul meu și eu hotărăsc”. Am făcut chiar și jocuri de rol și am exersat chestia asta.
Vreau să știe că e al ei și numai al ei corpul și nimeni nu are dreptul să îl atingă fără permisiune. Nimeni nu are dreptul să îl lovească. Dacă se întâmplă așa ceva, este important să ne spună nouă. Nimeni (nici părinții, nici partenerul de viață, nici prietenii) nu are dreptul să decidă ce face în legătură cu el. E corpul ei, deci e decizia ei și numai a ei, e dreptul ei să spună NU, chiar dacă asta înseamnă să creeze o neplăcere pentru ceilalți. Trebuie să învățăm să respectăm corpurile noastre și pe ale celorlalți, deciziile și nevoile noastre și pe ale lor. Când spui NU poate că ceilalți nu pot accepta asta, însă îți spui DA ție, iar asta contează enorm pentru sufletul tău. Asta vreau să știe copilul meu.
Foto: Pexels (Mikhail Nilov)
