Cand rade, pe buzele ei apare rasul lui,
iar cand clipeste, vad ca are genele lui
lungi si curbate,
asa cum visam sa le aiba
cand imi crestea in burta
si-mi batea deja in inima.
Ii privesc, iar ei nu stiu,
ii vad cum se joaca, ii aud razand,
le vad fetele cu fericire pictata pe obraji
si in ochi.
Ii vad dansand
si il observ inventand jocuri noi,
rasfatand-o,
gadiland-o,
pupandu-i obrajii si manutele
talpile,
ochii
si ceva se-ntampla in mine.
Nu stiu ce nume sa-i pun
sau cum sa descriu.
Sa-l vad tata,
ocrotind un pui de om
lung cat mana lui,
jucandu-se si fiind fericit,
vazandu-l iubind atat de sincer
si de profund
un copil cu zambetul si cu genele lui
si cu unele obiceiuri pe care i le-a imprumuitat in timp,
mi se umple cosul pieptului
de bucurie,
de iubire,
de recunostinta
ca al meu copil are un astfel de tata
si poate, doar un pic,
sunt si mandra
de ei doi
cand ii vad asa fericiti
facandu-si amintiri
numai ale lor
dansand dansuri
numai ale lor
inventand jocuri
numai ale lor.
Sursa foto: Pexels (Tatiana Syrikova)
