Imi povestea mama ca, in copilarie, purtam papuci de plastic si, atunci cand se rupeau, ii repara tataie cu sarma. Nu prea aveau bani pe vremea aia. Sincer, nu imi amintesc de acei papuci. Poate eram prea mica sau, poate, pentru mine nu contau astfel de aspecte atunci. Copiii se bucura pentru alte lucruri si nu dau atentie modului in care sunt imbracati sau incaltati. Au nevoie de iubire, timp, atentie si alte lucruri imateriale.
In schimb, imi aduc aminte ca voiam jucarii de plus. Si am primit, dar cateva. Vag imi aduc aminte detaliile, dar si acum simt bucuria care imi traversa toata fiinta in momentele in care le vedeam si stiam ca sunt ale mele.
Voiam sa cumpar cat mai multe pentru copil
Acum, cand am un copil, mi-am spus ca cea mica nu va fi ca mine. Vreau sa ii ofer, in limita posibilitatilor, desigur, hainute, jucarii si, evident, si acele lucruri imateriale atat de necesare unui copil.
Ce-i drept, inainte de nastere si o perioada dupa ce a venit Maria pe lume, am cam exagerat. Vedeam o haina draguta, trebuia sa o aiba. Niciodata nu erau suficiente. Plus ca sunt atat de dragalase incat nu le puteam rezista. De jucarii nu mai spun!
La trei saptamani dupa nastere, merg in mall, vad un urs urias la reducere si plec cu el in brate acasa. Jucaria era, desigur, pentru copil. Al meu, dar si pentru cel din mine, probabil. Am vazut mai tarziu un alt catelus, de plus, maricel, l-am luat si pe ala. Si mai voiam sa iau si altele, insa m-a infranat faptul ca nu prea avem unde sa le punem pe toate. Plus faptul ca incepeam sa depasesc bugetul alocat jucariilor si hainutelor copilului. Ce-i drept, nu prea aveam control. Asta pana cand au devenit clare cateva lucrurui pe care le stiam deja, dar le cam ignoram.
1. Copilul are suficiente hainute si jucarii, creste repede, unele haine nici nu vor fi purtate. Si jucariile vor deveni mai putin interesante pentru ea, sau va fi nevoie de altele, potrivite pentru varsta ei. Plus ca primeste si hainute si jucarii destule.
2. Copilului, acum, nu ii pasa daca poarta sau nu rochita aia frumoasa dupa care am salivat minute bune. Prefera sa se joace cu mine, sa o tin in brate, sa o iubesc si sa o rasfat, sa ii acord timp, ceea ce, desigur, fac.
3. Trebuie sa imi impun limite pentru ca mai tarziu sa le invete si Maria. Daca ii cumpar orice si oricand, nu numai ca nu se va mai bucura la fel de mult de un lucru nou, pentru ca i se va parea ceva normal, dar e posbil ca la un moment dat sa nu ii pot oferi un lucru pe care si-l doreste, iar povesteaasta nu va fi deloc una placuta pentru ea. Trebuie sa invete ca exista limite inclusiv cand vine vorba despre jucarii si hainute. Si asta trebuie sa invat si eu, desigur. Si sunt pre drumul cel bun.
4. Desi iubim sa ii cumparam lucruri Mariei, trebuie sa ne gandim si la noi din cand in cand, sa mai cumparam si pentru noi cate ceva. O carte, de exemplu. Si e ok sa facem asta fara sa ne simtim vinovati ca, in loc sa cumparam ceva pentru copil, luam si pentru noi. Cumparam ce e necesar pentru cea mica, mai putine lucruri in plus si astfel putem cumpara si pentru noi ce ne dorim.
Suntem parinti “incepatori”, avem multe de invatat, dar incet-incet incepem sa intelegem unele lucruri. Desigur, avem de invatat toata viata cate ceva, alaturi de puiul nostru.
Sursa foto: Pexels
Cei mai buni parinti sunt cei care nu au copii
Povestea unor tati care stau si atat
Un lucru (din multe altele) pe care as vrea sa il invete copilul meu
