D'ale mamei

Ești…

ești

Ești ca roua ce-mbrățișează firul ierbii,
ești precum imnul cântat de păsările primăverii,
ești precum liniștea care coboară din cerul senin,
ești frumoasă ca luna, răsărită pe cerul de stele plin.

Ești ca zâmbetul ce-apare pe fețele cândva-ncruntate,
ești ca îmbrățișarea ce stinge dorurile toate,
ești ca apa de izvor, ce-atinge buzele-nsetate,
ești inima care în piept îmi bate.

Mă-mbrățișezi și timpul stă pe loc,
spui ”mama” și viața nu mai pare grea deloc,
ești liniștea din sufletul meu plin,
când îți văd frumusețea sufletului pur, senin.

Zâmbești și pictezi lumea în culori vii,
mă chemi, așa cum te-am chemat și eu înainte ca pe lume să vii,
îmi stingi setea de iubire pură, adevărată,
ești totul și mă faci să mă simt binecuvântată.

Ești ca o floare de cireș acum,
în primăvara vieții, ești la-nceput de drum,
și-ncet, încet, vei crește, vei fi om mare,
și să te văd crescând e o onoare.

Cândva vei fi mamă, vei fi bunică,
dar pân-atunci, încă ești mică,
așa că te țin strâns în brațele ce-n timp îți rămân mici,
cum te voi ține cât timp sunt pe lume, aici.

Sursa foto: Pexels

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *