Cu ceva vreme in urma, imi spune domnul tati surprins ca a asistat la o scena mai neplacuta. Era cu puiul de om in curte la unul dintre prietenii de la tara ai copilului. Si, fiindca baietelul, amicul puiului de om, nu asculta, tatal lui l-a injurat. Urat tare. Domnul tati a plecat surprins de acolo. Si surprinsa am fost si eu fiindca il stiu pe tatal copilului de cand ma stiu pe mine si nu mi-l imaginam intr-o astfel de ipostaza. Si bineinteles ca ma gandeam la copilul care a auzit acele cuvinte si imi imaginez cum s-a simtit si ce pot face cuvintele alea odata ajunse in sufletul lui.
Trec ceva zile si ne vedem cu mama acelui copil si cu puiul ei, bineinteles. Se joaca impreuna copiii nostri si la un moment dat mama copilului are grija sa ne anunte ca de obicei tatal nu se poarta asa cu cel mic, dar pur si simplu ajunsese la limita in ziua aceea. Sau ceva de genul, nu prea am fost atenta la explicatie.
Ma gandesc ca nu noua trebuie sa ne explice, ci copilului, care este suficient de mare incat sa inteleaga ca tatal lui a avut o zi mai proasta. Scuzele din partea tatalui ar fi fost de asemenea tare bune, dar nu cred ca le-a primit. Asa cum nu cred ca acela a fost un episod izolat, din pacate.
Da, toti parintii simt la un moment dat ca nu mai pot, ca au ajuns la limita rabdarii. Dar noi suntem adultii si noi trebuie sa ne controlam reactiile. Copiii nu stiu ce e in sufletul nostru, nu stiu ca mai devreme am avut o discutie urata cu un coleg de serviciu si am cedat nervos. Nu stiu de ranile noastre din suflet. Ei stiu si aud ce le spunem. Iar daca trimitem spre ei cuvinte urate, cel putin putem sa ne cerem scuze. Sa ne gandim la puii nostri, la ce simt ei, nu la ce spune vecinul. Sa fim parinti buni pentru copii, nu pentru ochii lumii. Si nu in ultimul rand, sa invatam din astfel de greseli. Sa invatam sa ne cerem scuze, sa invatam sa ne controlam mai bine data viitorare astfel de reactii, sa invatam sa le explicam celor mici de unde au venit reactiile acelea urate, sa ii lasam sa stie ca nu au legatura cu ei, ca nu din cauza lor suntem tristi, nervosi.
Toti facem greseli, dar important este sa nu le mai repetam si sa le recunostem in fata copiilor nostri, nu in fata vecinilor, cunostintelor. Nu ele merita explicatii, ci copiii nostri.
Sursa foto: Pexels (Liam Anderson)
