Să port o viață-n pântec,
să o aduc pe lume,
să doară corpul,
dar sufletul să simt că s-a născut din nou
odată cu sufletul ce mi-a crescut sub piele,
să fiu mamă,
să știu și să nu știu,
să pot și să simt că nu pot,
să mă ridic și să cad,
să râd și să plâng,
să învăț,
să mă joc,
să mă cuibăresc în liniștea din mine
când știu că suntem împreună,
când știu că suntem bine,
să cuprind în brațe și-n inimă
o minune, un pic parte din mine,
să iubesc cum nu credeam vreodată că se poate,
să simt că munții sunt doar niște pietre
și le-aș putea lua în palme
de-ar fi nevoie,
să simt că pot întinde mâna și așa ajung la soare,
să simt că pentru copilul meu pot face orice…
toate,
toate lucrurile astea
m-au ajutat să devin eu,
mi-au arătat noi părți din mine,
mi-au arătat unde e nevoie de vindecare.
Foto: Pexels (Filipe Leme)