Nu o sa simt ca-mi fuge pamantul de sub picioare cand o sa-mi vad copilul imbracat cu haine frumoase si in pantofi noi, sarind in lacuri. Nici nu o sa-mi crape obrazul de rusine daca, jucandu-se pe afara, in vazul altora, isi va murdari hainele. Nici nu simt ca lesin cand jumatate din mancarea din farfurie ii ajunge pe haine, desi ii pun bavetica. Hainele se apala, dar bucuria copilului ramane.
Hainele se spala, dar fericirea copilului ramane
E bucuria aia pura care i se citeste in ochi, i se aude in rasul colorat ca un curcubeu. E fericirea copilariei, a jocului, sau atunci cand mananca, e bucuria data de faptul ca a reusit, singur, sa manance. Si pana anunge la tacamuri si la evitarea murdariei de pe haine, va murdari multe. Dar va invata fetita mea ca poate singura, va invata cum sa se hraneasca. Si e mare lucru pentru ea.
Va avea timp toata viata, cand va deveni adult, sa respecte reguli, sa stie ca e bine sa faca una sau alta si sa evite ce e de evitat.
Dar pana atunci, imi las copilul sa fie copil. Si pe cuvant ca nu mi se umfla nicio vena la gat sau pe cap cand o vad murdarindu-se. Nu o sa ii adresez cuvinte jignitoare, nu o sa tip la ea, nu o sa-i ard vreo palma pentru ca a indraznit sa exploreze, sa fie fericita, chiar daca asta se traduce mai tarziu prin haine murdare.
Sigur, o vom invata mai tarziu ca nu e ok sa isi murdareasca hainele. Ea probabil tot va fi prea fascinata de baltoace ca sa isi aduca aminte ce i-am spus. Nu-i nimic. Vom repeta explicatiile. Dar nu imi doresc sa fac o tragedie din haine murdare deoarece copilul a vrut sa se joace asa cum i-a spus inimioara sa mica si plina de fericire, cea care se entuziasmeaza pentru lucruri simple.
Atat ma bucur cand imi vad copilul jucandu-se cu zambetul pe buze sau razand in hohote, cand vad ca e fericita, mandra de ea ca a reusit sa faca ceva, incat nu ar fi corect sa-i iau bucuriile astea marunte, care inseamna enorm pentru ea.
Atat de putin timp va fi copilul copil si atat de mult va fi apoi adult, incat mi se pare nedrept sa nu o las sa se bucure acum de ceea ce o face fericita. Cand va creste, va fi alta poveste. Dar mi-as dori sa isi aduca aminte cu bucurie de copilarie, de libertatea adusa de perioada asta magica.
Sigur, asta nu inseamna ca ii vom permite orice. Dar, atata vreme cat ceva ce face nu face rau nimanui, atunci nu cred ca exista vreun motiv pentru care sa o opresc sa se bucure.
Sursa foto: Pexels
