Copilul meu bun,
Vei greși și ți se va greși. Vei fi iertată și vei ierta. Greșeala și iertarea fac parte din noi, una ne dărâmă, alta ne reconstruiește, una ne doare, alta ne alină, amândouă ne învață, ne cresc.
Nu e mereu ușor să ierți. Știu bine asta. Dar la fel de bine știu și că neiertarea doare. Te doare pe tine, așa cum îl doare, poate, și pe cel care ți-a greșit. Parcă te strânge, poate nu te lasă să dormi, poate îți ocupă gândurile. Și nu merită, îți spun, copila mea.
Cine nu greșește? Cine suntem noi să nu iertăm? Prin iertare ne mângâiem sufletul, îi luăm povara care îl face să se simtă atât de îngreunat, îl obosește. Și cred că iertând mângâiem și omul care ne-a greșit, poate fără să vrea, fără să știe.
Uneori e nevoie de timp să ierți, dar nu uita, copil bun, să o faci. Pentru tine. A fost o vreme când am adunat atâta durere neiertată în mine, încât nu mai reușeam să văd și bucuriile, binecuvântările. Acum știu un pic mai mult, un pic mai bine.
Să ierți nu înseamnă să întorci și celălalt obraz, nu înseamnă neapărat să mai acorzi o șansă, nu înseamnă să uiți, nu înseamnă nici că nu ai învățat nimic din experiența aia. Să ierți înseamnă să ai grijă de sufletul tău, să înveți, să crești ca om, să știi mai bine data viitoare, să fii bun cu tine neîmpovărându-te cu ură, suferință, durere. Să ierți înseamnă să fii om, să fii mai bun ca cel care ți-a greșit, să pui punct și să dai pagina.
Nu e mereu ușor, dar e necesar.
Cu iubire,
mama.
Foto: Pexels (Andre Furtado)
