D'ale mamei

In bratele lor e lumea toata

In bratele lor e lumea toata

Gust cu sufletul si cu pielea fiecare imbratisare de-a lor. Port in jurul gatului cele mai frumoase bijuterii: manutele grasute ale copilului, cu parfumul iubirii din care a fost conceputa. In jurul degetelor am alte bijuterii, unice, magice: degetelele fetitei mele, care ma strang usor.

Nu am stiut cat de flamanda de imbratisari eram pana sa apara ei in viata mea.

Imbratisarile lui imi cuprind carnea si imi dau fiorii iubirii in care nu credeam pana l-am intalnit pe el. Imi bucura sufletul si asaza in pieptul meu tot ceea ce altii au stricat. Usor, cu atentie, zi de zi. Uneori poate cu stangacie.

In bratele lor e lumea toata. Lumea mea, perfecta in imperfectiunea ei. Imi adun acolo tot ce am mai bun si mai sfant pe lume si devin un om fericit, complet.

M-am obisnuit sa adorm intre bratele lui, ma simt ocrotita, iubita, simt ca prind radacini in inima lui. Din nou si din nou si din nou.

Iubesc fiecare imbratisare pe care fetita mea incepe sa mi-o ofere. Ma incarca mereu cu putere si iubire. O iubire care uneori imi explodeaza in piept si se revarsa asupra ei în imbratisari stranse, in pupici care-i acopera pielea fina, alba, cu mirosul ei specific de bebelus.

Imbratisarile lor sunt modul in care Dumnezeu imi arata ca nu a uitat de mine. Mi-a adus in viata oamenii dragi la momentul potrivit, cand nici nu aveam curajul sa imi doresc atata fericire. Poate pana atunci nu am fost pregatita pentru ei. Aveam nevoie de timp pentru a ma cunoaste, pierde si regasi inainte de a-i avea pe ei. Comori, minuni, oameni dragi pentru care nu o sa incetez niciodata sa ii multumesc lui Dumnezeu, universului, destinului sau cum se numeste puterea care mi i-a oferit cu atata generozitate. Sunt un om norocos.

Sursa foto: Pixabay

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *