Mă gândeam astăzi la Revelioanele trecute, la cât de diferite au fost și la cât de mult și de bine reflectau schimbările din viața mea.
Multe dintre ele le-am petrecut acasă, cu familia. Pe unul dintre ele l-am petrecut uitându-mă la Neveste disperate. Într-unul am dormit, fiindcă aveam o migrenă îngrozitoare. În alt an, nu mai știu exact ce s-a întâmplat, dar știu că tot așa, nu eram bine fizic.
Dar, cu excepția celor în care mă simțeam singură și mă durea singurătatea aia, cu exceția celor în care nu mi-a fost bine nici fizic, cred că fiecare Revelion spunea multe despre mine. Era suficient ca cineva să mă privească și putea să observe multe lucruri.
Când am decis să fiu independentă, să mă mut singură, m-am rupt și de tradiția de a petrece Revelionul în familie sau în singurătate. Aveam nevoie să fac și asta, să trec și prin etapa asta, să dansez în noaptea dintre ani, să mă distrez, să râd mult, să fim mulți. În anul în care l-am cunoscut pe cel care mi-a devenit soț, am schimbat planurile cu câteva ore înainte să înceapă noul an. E o poveste lungă, nu prea fericită în unele momente, dar am ajuns într-un final, noi doi împreună cu un prieten, într-un club din Centrul Vechi. Ne-am distrat așa cum nu m-am distrat niciodată. Am dansat cum n-am dansat niciodată.
Apoi au urmat Revelionale în familie, cu puiul nostru lângă noi. A început o nouă etapă din viața noastră. Și nu mi-e dor de Revelionele alea în care adormeam când răsărea soarele, chiar dacă acum mi-e somn și aș adormi de la zece noaptea. Nu mi-e dor de muzica dată tare și de dans, îmi place să stăm în pat, să ne uităm la un film, apoi să adormim. E o nouă etapă, care îmi place. E etapa în care sunt mamă de copil mic. E etapa în care am o familie a mea. Am trăit și experiența Revelioanelor cu ai mei, și pe cea a Revelioanelor cu prietenii, iar acum o trăiesc pe cea de părinte de copil mic, care trage de el ca să prindă miezul nopții, care se trezește pe 1 ianuarie când alții abia se bagă la somn. Și e bine și așa. Nu mă plâng. Atâta vreme cât suntem toți trei, împreună, ținându-ne de mână sub cerul colorat de artificii, altceva nu-mi trebuie, altceva nu mai contează.
Sursa foto: Unsplash (Jessica Favaro)
