Am mai scris aici, în diverse articole, despre faptul că am ajuns cu puiul de om la logoped pentru că limbajul ei nu era dezvoltat conform vârstei. De fapt, cu excepția câtorva cuvinte, să fi fost 3 sau 4, nu spunea nimic.
Acum, în sfârșit, s-a întâmplat minunea. Sigur că mai avem de lucrat, însă suntem pe drumul cel bun. Încetul cu încetul puiul de om a început să spună din ce în ce mai multe cuvinte, și să se facă din ce în ce mai bine și mai mult înțeleasă folosind cuvinte, nu semne.
Sigur că mi s-a spus că am înnebunit pentru că duc copilul la logoped, dau banii degeaba acolo, copilul ar fi vorbit oricum, copilul nu are nicio problemă, eu am etc. Eu știu că am făcut ce trebuie pentru binele copilului și pentru liniștea sufletului meu de mamă.
Mă topesc când o aud vorbind și uneori mă amuz teribil. Doamne, cât am așteptat momentele astea în care să stăm amândouă de vorbă!
Am mai spus aici, în alte articole, cum stâlcește unele cuvinte și ies niște chestii drăgălașe și haioase pe care o să le notez aici, că poate vă plac și vouă, și aș vrea să le țin undeva, ca să nu se piardă. Mai târziu, când voi reveni la ele, vor fi ca o comoară.
Pentru puiul de om, buni e muni, cuvânt folosit și pentru bună, Deni e Nani, Gogu (așa cum îi spun eu fratelui meu) e Totu, numele meu e Miha sau Mihaha, iar numele tatălui ei e Dude, de la George. Sofia, o fetiță un pic mai mică decât ea, fetița unor cunoștințe, e Șoșia. Geta, sora tatălui meu, e Ita. Iar ea e Maia, pentru că nu poate să spună încă Maria.
Cartofii sunt totoși, pastele sunt tapteș, la fel ca pasta de dinți. Laptele e ptapte, apa e apu, pizza e pita, iar mâncarea este, în general mniam mniam.
Ruby, cățelușa de la țară, e Budi, iar pisica e mau. Cocoșul e totoș, cam cum e și cartoful. Și pentru că tot am ajuns la legume, ardeiul este adei, iar roșia e șoșia.
Ușa e șușa, telefonul e aio.
A învățat să și numere puiul de om, iar când nu repetă după noi numerele de la 1 la 10, numără singură cam așa: unu, doi, tei, taptu, tapte, op, nouă, neșe.
Baba înseamnă baba, barba, bebe și până recent era și buba, cuvânt pe care acum îl pronunță bine, după ce l-a auzit la un copil, în parc.
Când spune mun înseamnă că-i place mâncarea.
Nuna e luna.
Porumbul este pobumb.
Bobocii sunt boboși.
Doamne este Namne, și e atât de amuzantă și de dulce când scapă ceva pe jos, de exemplu, și spune „Of, Namne!”.
Și mai sunt și alte cuvinte care-i ies altfel, dar acum îmi scapă. Și, desigur, mai sunt cuvintele pe care le pronunță foarte bine. Și toate cuvintele, cele care-i ies bine și cele care-i ies altfel, sunt alăturate pentru a forma propoziții, lucru care mă bucură tare mult.
Poate pentru multe persoane este ceva normal ca un copil să vorbească, însă pentru mine, care am așteptat mult momentul ăsta, care mi-am făcut nenumărate griji din cauză că la 2 ani și câteva luni spunea numai câteva cuvinte, e pur și simplu o minune. Ea însăși este o minune pentru mine și în fiecare zi mă bucur și mă minunez de ea și nu-mi vine parcă să cred că e copilul meu, că sunt mama ei, că o astfel de minune m-a ales pe mine dintre toate femeile să îi fiu mamă.
Sursa foto: Unsplash (Caroline Hernandez)