Îți dorești să mai crească puțin,
nopțile să nu-ți mai fie albe.
Vrei să mai crească un pic,
să-l vezi mergând, să îl auzi vorbind.
Abia aștepți să-i crească părul mai mult,
să i-l piepteni, să i-l împletești,
să-i prinzi fundițe de codițe.
Vrei să mai crească puțin,
să înțelegi mai bine ce-și dorește,
unde-l doare, ce îți spune,
să-nțeleagă mai bine și copilul
cuvintele tale,
pentru că inima ți-o înțelege, o cunoaște bine,
la fel și sufletul, a-nvățat de mult timp să ți-l citească,
să-l simtă când e fericit sau când ceva îl doare.
Simți că ți-e dor de momentele încă netrăite împreună,
de viitorul ăla imaginat încă de când îți creștea sub piele,
dar viitorul ăla o să vină,
pe când azi în trecut se pierde.
Vrei să vină mai repede prânzul și noaptea,
să adoarmă, să poți sta tu cu tine,
să citești câteva pagini, să bei un ceai cald,
să-ți ții în brațe omul, că ți-e dor de el, de voi,
și-apoi, când vine prânzul, când se așterne noaptea,
când copilul tău doarme lângă tine,
îl privești duios, îl privești cu vinovăția
prinsă de gulerul sufletului,
fiindcă ai vrut momentul ăla și-apoi, când l-ai primit,
te-a lovit în inimă dorul de puiul tău,
și-l privești minute-n șir, îi mângâi părul,
îi pupi mâinile, tălpile, fruntea, obrajii, nasul,
te emoționezi de parcă acum l-ai vedea pentru prima dată.
Uneori vrem să se scurgă timpul mai repede,
dar de multe ori vrem să-l oprim,
să-l ținem strâns, să nu mai treacă așa grăbit prin noi.
Vedem cum bebelușii ne devin copii, adolescenți, apoi oameni mari
și Doamne, ce drag ne e să-i privim crescând,
ce minune, ce onoare!
Și ce dor ni se face să ne adoarmă în brațe,
să ne încapă cu totul acolo,
să ne vorbească stâlcit și drăgălaș,
să le auzim tălpile mici alergând pe parchet,
să ne îmbrățișeze cu mânuțele mici,
să le inspirăm mirosul de copii,
să ne jucăm,
să descoperim,
să citim o poveste seara,
să ne cuibărim sub pătură și să facem umbre pe tavan,
să râdem până ne dau lacrimile și ne doare burta,
să-mpodobim bradul împreună,
să simțim magia sărbătorilor de iarnă
și parcă atunci să fim și noi, oamenii mari, din nou copii.
Sursa foto: Unsplash (Anita Jankovic)
