Iubirea unei mame
Atât de săracă mi se pare
limba asta pe care o vorbesc
și-n care pictez prin cuvinte
tot ce sufletul îmi simte.
Da, mi se pare săracă
pentru că oricât aș încerca,
nu reușesc să găsesc cuvintele
care să spună cât de mult te iubesc, copile.
Și nu știu dacă e vreo limbă pe acest pământ,
în care să existe cuvintele alea magice,
căci „Te iubesc!” spus în oricare altă limbă,
mi se pare prea puțin ca să curpindă
iubirea prea multă de mamă.
Cum să definești, să măsori, să compari
iubirea unei mame?
Că abia o cuprinde sufletul,
abia încape în piept,
ea iese prin toți porii,
prin toate îmbrățișările,
prin sărutul lăsat pe nas,
pe frunte,
pe talpă,
pe păr,
pe ochi,
prin zâmbet și râs,
prin lacrimi,
prin dureri,
prin reușite,
prin neputințe,
prin mâncărurile gătite,
prin fiecare respirație
și fiecare bătaie de inimă.
Cum să cuprinzi în două cuvinte
iubirea asta de mamă?
Caldă și bună când te atinge,
leoaică atunci când te apără,
plină de magie, parcă,
de neclintit precum un munte.
Nu, copile, nu știu să îți spun
cât de mult te iubesc,
poate nu s-au inventat încă acele cuvinte
care să explice iubirea de mamă,
sau poate ele există, dar nu le cunosc eu,
dar cred că simți prin tot ce sunt,
prin tot ce fac,
în fiecare secundă
în care sunt sau nu lângă tine,
cât de mult te iubesc
și ce însemni pentru mine.
Sursa foto: Pexels (Anastasia Shuraeva)
