Am ramas insarcinata dupa vreo sase luni de relatie. Devreme, prea devreme ar spune unii. Si poate asa a si fost. Dar pentru noi se pare ca atunci a fost momentul potrivit.
Totul a inceput intr-o dimineata de martie. Mult prea devreme, mult prea frig in dimineata aia. Domnul tati era sigur ca testul va iesi negativ si ca imi fac griji degeaba, numai ca eu simteam ca nu este asa.
Merg la baie sa fac testul in timp ce el motaia in asteptarea rezultatului negativ. Se pare ca inca nu stia ca femeia stie mai bine, are mai mereu dreptate.
Ok. Deci merg la baie, fac testul, dezlipesc de pe el chestii care ar fi trebuie sa ramana acolo. Dar de unde sa stiu eu asta, din moment ce nu mai facusem niciodata un astfel de test?
Dupa ce neuronii mei se trezesc si-mi spun sa nu mai jupoi testul ala, ma pun pe treaba si astept rezultatul care era fara doar si poate pozitiv. Merg cu el la domnul tati si atunci se trezeste din motaiala si ajunge cu picioarele pe pamant dupa ce are certitudinea ca femeia a avut dreptate si asta nu e tot: va avea si un copil.
Fiindca nu eram de mult timp impreuna, i-am spus ca se va implica numai daca si cat doreste in cresterea copilului. Nu voiam sa se simta obligat sa faca ceva ce nu isi dorea. Eu stiam ca desi ne-a luat prin surprindere, imi doream acel copil. Dar el poate nu se simtea pregatit.
Dar ce face el daca te iubeste si ii mai si faci un copil? Te ia de nevasta desi nu stii sa gatesti decat salate si cartofi, poate si o omleta, desi arzi mancarea si inca nu stie ca femeia are dreptate aproape mereu.
Si nu degeaba m-a luat de nevasta. I-am nascut un copil minunat, care bineinteles ca ii seamana lui in proportie de 90 % (lui si mamei si bunicii lui. Dar nu numai fizic, si unele gesturi i le-a mostenit deja, cum ar fi faptul ca se sterge pe ea cand e murdara pe manute). Am invatat intre timp sa ii fac cele mai delicioase paste, in continuare ard cartofii, de aceea acum prefera sa ii pregateasca el (spre norocul meu), ii dovedesc deseori ca am dreptate (si el mai are, dar nu prea recunosc).
Nu am vrut sa se simta obligat sa ramana langa mine numai pentru ca urma sa avem un copil fiindca nici el, nici eu si bineinteles ca nici copilul nu ar fi fost fericit intr-o astfel de familie. Ma bucur ca a ales sa ramana langa noi si desi avem zile bune si zile mai putin bune impreuna, cred ca zi de zi evoluam, devenim mai buni, invatam unul pentru altul si unul langa altul. Si unul de la altul.
Sursa foto: Arhiva personala
