Nu stiu cum se face dar, de multe ori, cand mergem la cumparaturi noi doi, ne asezam fix la casa cu probleme. Ori nu se poate scana un produs, al nostru sau al celor dinaintea noastra, ori nu se mai poate plati cu cardul din nu stiu ce motiv, sau poate cineva doreste sa returneze produse si multe altele se pot intampla. Cumva ajungem sa pierdem prea mult timp asteptand sa se rezolve ceva.
Cand iesi la cumparaturi cu bebe
Credeam sau speram sa fie altfel cand iesim cu bebe la cumparaturi. Dar nope! Ne urmareste acelasi scenariu. Saptamana asta, de doua ori am fost cu cea mica la supermarket ca sa luam de-ale gurii. Ca deh, venea domnul tati de la serviciu si trebuia hranit. Pasul unu, simplu, era de cumparat mancare. Pasul doi, de gatit si, de preferat, de luat mancarea de pe aragaz sau din cuptor inainte de a deveni necomestibila.
Plecam noi la plimbare amandoua, ne oprim la supermarket in prima zi. In fata noastra, la casa, un domn cu un cos de cumparaturi plin. Dureaza o vesnicie sa-i scaneze si sa-i numere produsele identice si, cand in sfarsit se termina tot procesul, imi fac cruce in gand si ma pregatesc sa inaintez. Incepusem sa imi pierd rabdarea. Numai ca, surpriza! Cum voia omul sa plateasca? Folosind monezi. Aduse in punga. Multe monezi. Vede femeia de la casa, isi pune mainile in cap, eu simt ca scot fum pe nas. Cumva, nu stiu cum, deja nu mai eram atenta, ii schimba altcineva banii din pusculita si omul plateste folosind bancnote. Ma rog, omul pleaca, imi vine randul, pac, pac, pac, scaneaza repede femeia, platesc, ies cu Maria din magazin. Victorieeeeeeee!
…cand isi rezolva problema, nu vrea sa plece. Parca isi mai amintea ceva…
Data urmatoare cand ajungem din nou in acelasi supermarket, luam ce e de luat, ne asezam la casa. In fata o doamna. Nemultumita. Ii scanase ceva in plus. Si incepe distractia. Facut retur, facut copii dupa nu stiu ce hartie de retur, discutii. Totul pentru o punga de ceva. De vreo 2 lei. Doamna, cocheta de altfel (detaliu fara importanta, dar l-am mentionat, totusi, pentru ca mie mi-a atras atentia), cand isi rezolva problema, nu vrea sa plece. Parca isi mai amintea ceva…
Ah, da. Vazuse ca zaharul era la reducere. De la 2 lei si cativa bani, la 1 leu si 99 de bani. Sau p-acolo. Doamna de la casa o pacalise, considera ea, ii scanase zaharul cu pretul vechi. Pai se poate? Nu se poate! Ii face doamna de la casa calculul, ii spune ca ok, ii da de la ea diferenta, ca nu mai poate pierde vremea. Imi scaneaza intre timp produsele, platesc, n-am suma fixa, dau mai mult, opreste o parte din restul meu si i-l da doamnei inca nemultumita de cum au decurs cumparaturile la reducere. Completeaza femeia cu cativa bani de nu stiu unde ca sa-i dea doamnei cohete diferenta de la zaharul ce a devenit marul discordiei, eu plec, realizez apoi ca n-am primit nici rest, nici bon. Oricum, restul meu a fost investit bine, acolo unde trebuia: datorita lui am reusit sa ies din magazin mai repede, inainte sa mi se albeasca parul.
Astea-s exemplele de saptamana asta. Dar cam de fiecare data cnd mergem la cumparaturi ni se intampla ceva de genul.
In cazul vostru cum e la cumparaturi?
Sursa foto: Pexels
Copilul vine cand vrea el, nu cand vrem noi si stie el mai bine de ce
