Cu cinci ani în urmă, la ora 13:30, te-am auzit pentru prima dată plângând și-atunci am lăcrimat și eu. Te-am văzut la scurtă vreme după aceea și păreai ireală. Mintea mea se-ntreba dacă nu cumva ești doar o iluzie, un vis poate. Și, sinceră să fiu, chiar și acum mai sunt momente în care te privesc, te aud și pur și simplu nu-mi vine să cred.
Habar nu aveam cu cinci ani în urmă ce drum ne așteaptă. Cât râs, câtă veselie, câte zâmbete, câte lacrimi, câte decizii, câte jocuri, câți pereți desenați, câte străzi pe care să ne plimbăm de mână, câte îmbrățișări, câte te iubesc-uri, câte povești citite, câte texte despre și pentru tine, câte supărări între noi, câte dialoguri, câte perle, câte cuvinte stălcite, câte nopți nedormite și câte și mai câte!
Sunt recunosctătoare, onorată și binecuvântată că-ți sunt mamă. Nici în cele mai frumoase vise nu te-aș fi visat așa cum ești acum. N-aș fi îndrăznit. Mintea mea nu ar fi putut ajunge atât de departe. Ești minunată fix așa cum ești și te iubesc așa cum n-o să știu niciodată să îți spun prin cuvinte.
Cred că am crescut amândouă, împreună. Și tu m-ai crescut pe mine în multe moduri. Tu mi-ai dat putere, datorită ție mă văd așa cum nu m-am văzut niciodată, mă accept așa cum nu m-am acceptat niciodată și învăț să mă iubesc așa cum nu m-am iubit vreodată. Vreau să fiu cât mai bine și cât mai bună. Pentru tine, pentru mine.
Tu m-ai învățat să fiu mamă. Și pentru tine, dar și pentru mine într-un fel, fiindcă se pare că aveam nevoie de asta.
Crești, puiule, și crești frumos. Ai un suflet bun, o inocență și o gingășie care mă emoționează, o inteligență pe care nu am cum să nu o remarc. Ești creativă, perseverentă, amuzantă, luminoasă, curajoasă, darnică, frumoasă și aș mai putea înșira aici o mulțime de calități pe care le ai. Ești și ca o furtună sau ca un mic dragon când nu vrei să accepți că lucrurile nu se pot întâmpla numai cum și când vrei tu. Când nu reușești să îți iei singură dresul sau când vrei să desenezi un balon mic, dar îți iese mare. Poți întoarce casa cu susul în jos în doar câteva minute, dar te plângi că te dor mâinile sau ai obosit când ești nevoită să strângi ce-ai lăsat în urmă. Uneori îmi spui că sunt o mamă rea, alteori că sunt urâtă, toate astea când nu-ți convine ceva, când nu-ți dau voie să faci ceva ce chiar nu poate fi făcut atunci sau vreodată, pentru binele și siguranța ta. Cred că vrei cel puțin zece lucruri imposibile într-o zi (bine, poate nu în fiecare zi și poate nu chiar zece, uneori pot fi mai puține, alteori mai multe).
Cinci ani… Par puțini când te-apuci să-i numeri, dar în același timp pare că te știu de-o viață, de când mă știu pe mine. Parcă ieri te-am ținut și te-am hrănit pentru prima dată și, cumva, am senzația că ziua aia a fost cu câteva vieți în urmă.
La mulți ani, minune! Te iubesc cu toată ființa mea, cu fiecare celulă, cu fiecare bătaie a inimii. Îți mulțumesc pentru cei cinci ani plini cu de toate, pentru tot ce m-ai învățat, pentru că ești. Să fii întotdeauna fix așa cum ești și cum îți dorești, nu așa cum crezi că vor alții să fii sau cum crezi c-ar trebui să fii. Să ai o viață frumoasă și lungă, presărată cu bucurii, iubire, reușite, liniște, armonie, lecturi multe și plăcute. Să crești din toate punctele de vedere, să iubești, să te iubești, să te bucuri ca acum de un fluture pe care-l vezi zburând, de o cană cu ciocolată caldă, de joc și joacă, de momentele în familie, de frunzele colorate ale toamnei, de zăpada care-ți scârțăie sub ghete, de prima înghețată mâncată vara, de vacanțe, fie ele scurte, de lucrurile care poate par mici, dar în realitate sunt uriașe.
Foto: Pexels