Erau albe, simbol al inocenței ei, și gingașe ca ea. Imediat ce le-am văzut mi-a apărut în minte puiul meu, așa că le-am luat ca să i le ofer la prânz, când urma să o iau de la grădiniță.
I le-am oferit din iubire, ca simbol al primăverii, ea însăși fiind ca o primăvară pentru mine, plină de culoare, de căldură, de frumos, de bine, de soare, ea însăși simbolizând pentru mine un nou început, o schimbare, o înflorire a sufletului meu. I le-am oferit drept mulțumire pentru că este. A fost modul prin care am vrut să îi transmit toate lucrurile astea pe care i le spun și în cuvinte, însă am simțit atunci că i le pot comunica și într-un alt mod.
A zâmbit când i le-am oferit. Le-a mirosit, apoi și le-a așezat frumos în brațe, ca să fie sigură că le transportă în siguranță.
Nu i-am oferit luna de pe cer, știu, dar i-am oferit un zâmbet, un mesaj, un simbol.
Eu nu am primit de la mama flori, dar i-am oferit o grămadă și îmi place să îi ofer cu anumite ocazii. Mi-a dat de-a lungul timpului alte lucruri, materiale sau imateriale, pe care le port cu mine ca pe un buchet de flori, ce se mărește în timp. Puiul de om mi-a întins de-a lungul timpului, cu mânuțele delicate, flori culese de ea special pentru mine. Chiar și frunze. M-am bucurat de toate, pentru că știu că mi le-a oferit cu iubire, fiindcă își dorea să îmi facă o mică bucurie.
Îmi place să dăruiesc: flori, cărți, timp, iubire, emoții, zâmbete, bucurie, amintiri, experiențe. Așa pot să îmi arăt sentimentele, să exprim ceea ce pun și în cuvinte.
Foto: Pexels
