Astăzi vorbeam noi despre ziua de sâmbătă, când pentru câteva ore o să fim numai noi doi. Am făcut planuri cât pentru un an, normal.
– Mergem la film? mă întreabă el. Era entuziasmat, săracul.
– Nooo, răspund eu în secunda doi și îi dezumflu tot entuziasmul.
Mi-ar fi plăcut, sincer. De când cu pandemia, am și uitat cum e să vizionezi un film în afara sufrageriei.
– Sigur o să adorm, îi spun eu, fiindcă nu ar fi prima dată când aș adormi în sală. Mai bine ne uităm la un film acasă.
– Decât să adormi în mall, mai bine dormi acasă, nu? zice el amuzat, și m-am bucurat că nu s-a supărat.
– Păi normal, îi răspund eu.
De la o vreme, de când oboseala parcă a devenit numele meu, aș putea dormi și în picioare. Ah, și cât de bine și de repede adorm în timp ce ne uităm la un film. Cel mai bun somnifer!
Așa că nu, mulțumesc, mai bine vedem un film acasă. Cât de odihnită o să fiu după! Pentru mine orice film e bun atâta vreme cât mă adoarme.
Abia aștept filmul de sâmbătă!
Sursa foto: Unsplash (Felipe Bustillo)
