M-ai luat de mana si m-ai chemat in lumea ta colorata, cu ras cristalin, cu jocuri multe, cu fericire care ajunge dincolo de orice imaginatie.
Mi-ai luat inima in manutele micute, cu miros divin, de bebelus, si ai modelat-o frumos, asa cum nu mai fusese niciodata pana la tine.
M-ai privit in ochi si m-ai lasat sa descopar atata bunatate incat mi s-au agatat lacrimi de gene.
Ai spus “mama” si atunci am inteles ca raiul e aici, pe pamant, langa tine.
Te-am luat in brate si te-ai lipit atat de tare de mine si m-am simtit ca atunci cand locuiam amandoua in acelasi corp.
Mi-ai zambit cald si mi-ai aruncat de pe umeri poveri grele, multe, adunate in timp.
M-ai ales pe mine, dintre toate, sa iti fiu mama si mi-ai aratat ce inseamna fericirea, iubirea absoluta si fara bariere.
Te-am vazut, te-am simtit, te-am strans in brate plangand, cand iti ardea pielea, cand sufereai si ma durea carnea, mi se strangea sufletul si as fi dat tot ce am si tot ce sunt, ca sa fii bine.
Mi-ai aratat cum sa ma asez langa tine si sa ne jucam. Tu si eu. Copii.
M-ai invatat cum sa fiu mama pentru tine si ma inveti asta in fiecare zi.
Ai ridicat degetelul mic, pufos, iar eu am inteles.
Ai tipat de fericire cand am iesit pe afara. Atata libertate de care te bucurai pana in talpi, si mi-ai facut pofta si mie de ea.
Te-ai mirat de lucruri simple, le-ai cercetat curioasa, te-au speriat si mi-ai sarit in brate si atunci am inteles cat de mult conteaza si ceea ce noi nu mai consideram important. Poate tocmai acele lucruri sunt cele care conteaza cu adevarat.
Te-am imbracat in haine colorate, ti-am cumparat jucarii, insa cel mai mult te-a bucurat prezenta noastra.
Esti mica, dar uneori esti omul mare dintre noi, pentru ca ne inveti despre ce e viata asta cu adevarat.
Sursa foto: Pexels (Anastasia Shuraeva)
Copilul se iubeste mereu, nu numai cand ai chef sau timp sau starea necesara
