Mai citește-i o poveste,
chiar dacă i-ai citit trei înainte,
mai lasă-i un pupic pe frunte,
copilul n-o să-l uite.
Mai ține-l un pic în brațe,
crede-mă că nu o să se-nvețe,
mai privește-l un pic când doarme,
chiar dacă somnul îți stă pe gene.
Mai joacă-te cu el puțin,
afundă-ți nasul în păru-i cu miros divin,
spune-i iar că îl iubești,
arată-i că azi nu te mai grăbești.
Mai ține-i mânuța în mâna ta,
privește-i talpa mai mică decât palma ta,
cuprinde-i obrajii pufoși între palme,
ca să ia ale lor forme.
Mai lasă-l să sară prin lacuri o dată,
deschide-ți inima și-acolo lasă
să intre râsul lui ca o melodie,
scrie-ți ziua asta-n suflet, că e poezie.
Mai leagănă-l puțin în brațe,
mai lasă-l pe pieptul tău să adoarmă,
mai cântă-i cântece în miez de noapte,
să știe că ești lângă el, mamă.
Vezi tu, mamă dragă,
nu va fi copil o viață-ntreagă,
ziua de azi nu se mai întoarce,
așa că fă-o să conteze.
Bucură-te de-a lui copilărie,
de ziua de azi care niciodată nu mai vine,
iubește-l, că nimeni pe aceasta lume
nu știe să-l iubească așa ca tine.
Sursa foto: Unsplash (Yousef Espanioly)
