Rolul de mama ma face sa ma simt uneori un supererou. Si asta dupa ce reusesc sa fac lucruri simple, aparent banale pentru parintii cu experienta. Dar eu, pentru ca am multe de invatat si de trăit alături de copilul meu, cred ca sunt de admirat si merit o statuie pentru ca, de exemplu, am reusit sa scot mucisorii din nasul Mariei. :))
Si nu e deloc o treaba usoara. Cum inainte aveam la dispozitie doar o pompita manuala (pentru ca era singura recomandata de pediatru pentru a curata nasul copilului) pe care-mi vine sa o arunc de pereti fiindca e un fel de frectie la picior de lemn cu tuica fiarta in zori de zi, chiar cred o mare realizare daca reusesc sa scot din nasucul ei tot ceea ce nu trebuie să stea acolo.
Uneori simti ca esti mama supererou facand si lucruri simple
Se trezeste copilul intr-o dimineata, cu muci. Slava Domnului ca nu era racita. Doar niste muci nevinovati, dar enervanti. Iau pompa si incep sa trag. O data, de doua, de trei. Si intr-un final se vede. E acolo, la iesirea din nara mica, gata sa ma faca fericita. Si aici incep transpiratiile, injuraturile (in gand, desigur). Nu iesea mucul ala nici rugat, nici amenintat. Nu aveam de gand sa renunt tocmai atunci, la final, cand urma sa obtin victoria ce ma va umple de glorie si mi-va asigura locul in istoria supereroilor. Poate se vor face si benzi desenate dupa povestea asta, cine stie? Clar o sa ajung celebra. Ca nu e treaba usoara sa scoti mucii din nasul copilului folosind o pompa manuala inutila uneori.
Sigur ca eu am fost mai incapatanata decat el si am reusit sa-l evacueze din nasul copilului. Bine ca Mariei ii place si chiar pare un pic amuzata de toata procedura asta. Sau poate incercarile mele au amuzat-o tare. Termin ce am de facut si vad apoi si pe cealalta nara un muc. Ala nu a mai opus rezistenta, probabil mi-a vazut determinarea, stia ca nu are nicio sansa impotriva mea.
M-am simtit atunci mandra de mine. Reusisem sa fac ceva ce parea imposibil. Dar ce nu face o mama pentru copilul ei? Lupta cu mucii e floare la ureche pe langa schimbatul scutecului, incercarea de a linisti copilul cand nu stii ce are si multe altele. Sigur, nu mai zic de momentul in care dupa cezariana m-am ridicat din pat desi simteam ca ma rup in milioane de bucati si durerea imi paraliza corpul. Stiam ca trebuie sa fac asta pentru copilul meu. Dar asta este o poveste pe care o voi detalia in alt articol. Acum sunt fericita ca sunt mama supererou care a iesit invingatoare in lupta cu mucii copilului. Aplauzele sunt, desigur, binevenite si meritate. :))
Te-ar putea interesa si: Iti multumesc, fetita mea!
Sursa foto: Pixabay