Am mai povestit pe aici că puiul de om iubește puii și găinile. Când mergem la țară, înainte de orice merge să vadă păsările.
Zilele trecute, când eram la țară, i-au propus ai mei să meargă în parcul de acolo. E nou și tare încântați sunt de el. Zice copilu’ că vrea în parc, dar nu cu oricine. Cu mama, tata și găina. Așa că ne-am urcat toți în mașină, plus bunicul care conducea, și am mers cu mic, cu mare și cu înaripată spre parc. Desigur, găina a rămas în mașină, așezată confortabil într-o găleată mare, parțial acoperită, ca să nu lase vreo surpriză pe acolo.
Ajungem, intrăm în parc, apoi bunicul iese în grabă de acolo, ca să asigure confortul găinii. Îi lasă geamurile puțin deschise, să nu leșine de cald (deși nu era cald afară), să respire aerul curat, de țară, așa cum e ea obișnuită. Și ne-a așteptat doamna găină în mașină până a testat puiul de om toate chestiile din parc, apoi ne-am întors cu toții acasă.
Îmi și imaginez câte a avut de povestit găina celorlalte găini când s-a întors la ele. Ce aventură! Ce excursie! Cred că a devenit populară în rândul lor, că doar e găină umblată, a văzut lumea de dincolo de grădina în care a crescut. Mă întreb dacă a schimbat-o experiența asta, cum se plimbă acum printre celelalte înaripate, știind că ea a văzut și a trăit lucruri despre care celelalte știu numai din poveștile ei.
Foto: Pexels (Hans D.)
