Lacrimile iti inteapa ochii si iti simti corpul paralizat. Ai senzatia ca nu-ti mai apartii, mainile si picioarele nu iti mai asculta nicio comanda, iar gura refuza sa mai vorbeasca ceea ce vrei sa transmiti.
Totusi, iti aduni puterile. Pentru copilul tau, desigur. Pentru el iti sufleci manecile, le pui lacrimilor frana, iti stragi pumnii si iti spui ca trebuie sa fii puternica. Pentru copilul tau. Pentru ca are nevoie de tine. Vei avea timp sa plangi mai tarziu, cand totul va fi bine, cand furtuna va fi trecut. Dar pana atunci, esti tare. Ca o piatra, ca o stanca sau ca o mama pentru minunea ei la care se uita ca la o icoana.
Urmaresti totul dintr-un vis, secundele trec
Si, Doamne, cata putere se strange in tine. Parca te sperii de ea, nu o stiai acolo, in venele tale, in fiecare celula din care esti compusa. Se aduna si te pune in miscare. Esti parca pe pilot automat, ai senzatia ca nu esti tu, parca asisti la cele intamplate ca un spectator. Urmaresti totul dintr-un vis, secundele trec, tu esti puternica, acolo pentru copil, dar nu iti vine sa crezi. Ca se intampla asta, ca ai gasit in tine puterea necesara, de a actiona asa cum nu credeai ca vei fi vreodata capabila. Nu te-ai facut covrig in tine, nu ai plans pana la epuizare, ai ramas ancorata in realitatea aia care s-a infipt in tine cu coltii si musca bucati mari, dureroase, din tine.
Dar nu-ti mai pasa de nimic in afara de minunea ta. Nici de sirena ambulantei in care esti, cu copilul in brate, nici de gandurile din capul care te doare, nici de mainile amortite de panica, nici de greata care-ti taie rasuflarea. Esti puternica pentru copilul tau. Restul lumii nu mai exista, e undeva intr-un univers necunoscut. Vezi oamenii trecand pe langa tine ca intr-un film. Unul din care nu faci parte. Mai poti putin, inca putin, uite, copilul te priveste cu ochii nevinovati, il tii in brate, isi lipeste trupul mic de al tau. In tine gaseste sprijin, alinare, confort si multa iubire. Se agata de tine si stii ca pentru el oferi totul. E usor sa fii puternica pentru el.
Cumva, lucrurile se asaza, furtuna se linisteste, cosmarul se evapora si ramai tu cu tine. In tine inca nu e liniste. Inca te framanti, iti amintesti, te doare frica de atunci. Plangi, acum poti sa plangi, cu ochii la copilul tau care rade colorat, care e bine. Plangi si lasa sa-ti iasa prin lacrimi toata suferinta, toata durerea de mama din secundele alea. Plangi, vindeca-te de ceea ce a fost si apoi zambeste. Ai fost puternica. Ai reusit. Copilul tau e bine, e langa tine. A fost greu, teribil, ai simtit ca duci la fund, dar ai invatat sa inoti.
Acum sterge-ti lacrimile, ia-ti copilul in brate, alinta-l, fiti fericiti. A trecut furtuna. Bucurati-va de soare.
Sursa foto: Pexels
Copilul vine cand vrea el, nu cand vrem noi si stie el mai bine de ce