”Mami”, mă chemi
și sufletul îmi dansează pe buze,
face piruete sub formă de zâmbet.
Un cuvânt, patru litere,
ce-mbracă o iubire plină ca luna,
o poveste despre o mamă și-o fiică,
despre tine și despre mine.
Cine-ar fi crezut că-n patru litere
poate să-ncapă atâta fericire?
Dacă mi-ai fi spus cu ani înainte
aș fi crezut că râzi de mine.
Un cuvânt, patru litere,
și-o lume-ntreagă cuprinsă între ele,
litere simple, care-mpreună
fac magie.
Mami… mami sunt eu pentru tine,
și când rostești cuvântul, e ca o poezie,
ca o miere pentru suflet,
ca un cântec.
”Mami”, mă chemi duios
ca să te țin de mână,
să-ți spun ceva frumos,
să te cuprind în brațe,
să-ți iau cu mâna fricile
și să le-arunc departe.
Sunt mami, a ta mami,
sunt inima sub care a crescut inima ta,
sunt casa ce ți-a găzduit corpul mic cândva,
sunt cea care te-nvață să fii om,
sunt cea care greșește și mă doare enorm,
sunt cea care stă lângă tine,
uneori cu doi pași în spate, ca să înveți copile,
să mergi și pe drumul tău
să știi ce-i de făcut când n-oi mai fi eu.
Mami… un cuvânt, patru litere,
o-ntreagă poezie,
un imn despre iubire,
mami… alt nume nu-mi mai trebuie mie.
Sursa foto: Unsplash (Bethany Beck)
