Maria, sau Maia cum își spune ea, pentru că nu poate să își pronunțe încă bine numele, înseamnă pentru mine mai mult decât voi putea vreodată să explic prin cuvinte.
E acasă pentru mine.
Mi-e liniște, așa cum uneori mi-e furtună.
E sufletul care-l completează și-l face să zâmbească pe al meu.
E o minune la care nici măcar nu îndrăzneam să visez cu ochii deschiși în momentele în care mă întrebam cum va fi viața mea, dacă voi fi sau nu mamă.
Maria mi-a dat la rândul ei viață în multe feluri.
M-a învățat lucruri mari, pe care numai de la oamenii mici le putem învăța.
E puterea și în același timp slăbiciunea mea. Pentru ea simt că pot, trebuie să pot, vreau să pot, și în același timp simt că mă frâng de fiecare dată când ei nu îi e bine. Mi se rupe sufletul, mă doare în moduri și în locuri necunoscute până să-i fiu mamă.
Maria e oglinda în care mă văd cel mai bine, cu o claritate care mă surprinde. Așa îmi dau seama că trebuie să repar, să ajustez, să schimb un lucru la mine sau să-l las așa, că e bine.
Maria e vocea caldă care mi-a dat cel mai frumos nume: mami. Sigur că au fost, sunt și vor fi numeroase femei cu acest nume, dar cred că toate îl considerăm unic și special fiindcă este rostit de acel pui de om care ne-a crescut la un moment dat sub piele.
Maria e bucurie, e zâmbet, e lumină, e căldură, e puritate, e râs plin de culori, e îmbrățișarea care-mi repară sufletul, e motivul pentru care acum văd viața alfel, mai colorată, mai frumoasă, mai bună, mai plină de speranță.
Maria e un copil bun și iubit nu numai în momentele în care râde și e liniștită. E iubită și când e ca o furtună, când scrie pe pereți, când se încăpățânează să spună NU, când face crize de furie, când te lasă fără energie și în multe și oricare astfel de momente.
Maria are un ceva al ei care o face să fie plăcută și iubită de ceilalți. Și nu o spun numai eu, care sunt mama ei și bineînțeles că sunt subiectivă, ci o spun și alții, cu o doză mult mai mică de subiectitate.
Maria este iubirea profundă, pură, necondiționată, eternă, pe care numai acum, după ce a venit ea pe lume, am cunoscut-o.
Maria inventează jocuri, ne spune ce avem de făcut, și pe cuvânt că m-a făcut să râd în ultima vreme cu și din tot sufletul, așa cum uitasem că e posibil să râzi.
Cum spuneam, Maria e tot, e mai mult decât voi putea vreodată să descriu în cuvinte.
Sursa foto: Arhiva personală
