Copila mea,
mereu
să te iubești cum te iubesc eu,
să te vezi cum te văd eu,
să crezi în tine cum cred eu,
să știi că ești specială, așa cum știu eu.
Copila mea,
mereu
să știi că vocea ta contează,
așa că las-o să se facă auzită,
să știi că poți să spui „nu” fără teamă,
să știi că poți să pleci când nu ți-e bine
lângă oamenii care nu (mai) sunt buni pentru tine,
să știi că e în regulă să ieși din mulțime
și să-ți croiești un drum nou, special pentru tine,
să știi că greșelile se pot repara
și se pot ierta,
că visurile se pot recupera,
că uneori iubirile se sting,
dar altele se aprind,
că ne trec mulți oameni prin viață,
unii rămân, alții ne întorc spatele și pleacă,
să știi că poți să fii oricum,
dar înainte de toate, fii om bun,
cu tine în primul rând.
Copila mea,
mereu
mama o să fie susținătorul tău,
brațele ce se deschid ca niște aripi
când ai nevoie să-ți odihnești capul
aproape de pieptul meu.
Copila mea,
mereu
să te bucuri de lucruri simple,
așa cum am învățat eu de la tine,
să cauți frumosul în tine, în ei,
să dansezi în ploaie, ca acum,
să aduni curcubeie de pe drum,
să crezi în magie, așa cum crezi acum.
Sursa foto: Pexels (Juan Pablo Serrano Arenas)
