Ia-ma de mana si haide,
sa mergem impreuna,
prin timp, prin viata, prin lumea asta mare,
tinandu-ne de mana.
Iti promit ca te tin bine,
ca o sa te invat
si o sa invat de la tine.
O sa gresesc, vom gresi impreuna,
ne vom ierta,
vom rade si vom plange
tot impreuna,
vom trai, vom invata.
O sa te tin de mana bine,
cum stiu ca o sa ma tii si tu
si o sa te iubesc mereu,
cum te-am iubit din prima secunda,
si stiu ca ma iubesti si tu.
Nu sunt perfecta,
sunt stangace, impiedicata,
nu-mi iese totul perfect,
dar n-ai nevoie de o mama perfecta,
ca sa-ti fie bine,
copila.
O sa te tin de mana cat vrei tu,
o viata si inca una dupa ea,
si tot ar fi putin
si as mai vrea.
O sa te tin de mana cat ma lasi,
cat e nevoie,
apoi, cand imi vei cere
voi face cativa pasi inapoi,
sa iti las spatiu
si timp, sa te descoperi, sa inveti, sa fii,
sa traiesti o viata a ta,
sa o crosetezi cum simti, cum iti doresti,
sa te bucuri de ea.
Sa o iubesti, sa te iubesti pe tine,
sa o descoperi, pas cu pas,
sa te descoperi si pe tine
ceas de ceas.
Iar cand iti vei intinde mana,
o vei gasi mereu, oricand, pe-a mea.
O sa te tin de mana
si cand imi vei da drumul
o sa fiu in inima ta,
cum esti si tu in a mea.
O sa te privesc om mare,
croindu-ti viata, pas cu pas,
bataie de inima dupa bataie de inima,
vis dupa vis.
Si, privindu-te asa,
om mare cum vei fi candva,
mana mea va simti dupa ani si ani
dor de manuta ta
cea de acum, mica, mereu ocupata,
mereu descoperind lucruri noi,
cea de acum, cu buba in palma
pe care o intinzi sa o-nvelesc cu pupici
calzi, iubitori, de mama.
Sursa foto: Pexels (Jan Prokes)
