Parca voiam un copil, parca nu. Desi ma topeam in prezenta micutilor, imi era teama ca nu o sa fiu o mama buna. Nu voiam sa fac anumite greseli si sa ajung sa am un copil “defect”. Nu credeam ca voi sti cum sa fiu mama. Insa timpul a trecut si m-am trezit intr-o zi cu un test de sarcina pozitiv in mana. Desi ma incercau milioane de emotii si imi era teama, simteam ca e cel mai firesc lucru care mi se poate intampla.
Am avut grija din prima clipa de minunea care imi crestea sub inima dinainte sa se nasca
Inca din timpul sarcinii am vazut ca desi nu sunt si nu voi fi niciodata perfecta, sunt totusi o mama buna. Perfecta nu voi fi niciodata si nimeni nu are cum sa fie. Dar in ciuda imperfeciunii mele, am avut grija din prima clipa de minunea care imi crestea sub inima dinainte sa se nasca.
Dupa ce a venit pe lume am inceput iar sa ma tem. Mi-era frica sa o tin in brate pentru ca parea prea fragila. Nu stiam cum sa o alaptez si iar incepusem sa ma simt o mama incapabila. Incetul cu incetul mi-am dat seama ca totul se invata, ca e normal sa-mi fie teama, dar ca indiferent de ceea ce se intampla, sunt capabila sa am grija de copilul meu din toate punctele de vedere.
Mi s-a spus ca nu o sa fiu in stare sa stau acasa numai cu cea mica, ore intregi, pana vin ceilalti de la serviciu. Le-am arata ca sunt capabila de asta. Am hranit-o, ingrijit-o si iubit-o ca o mama. Si o sa fac mereu asta.
Mi s-a spus ca e greu. Am fost descurajata. Insa am descoperit ca desi nu e mereu usor, nu e imposibil nimic. Cand plange gasesti o modalitate de a-i aduce zambetul pe buze, cand are un disconfort poti sa ajuti intr-un fel sau altul.
Am fost criticata din numeroase motive
Am fost criticata din numeroase motive: pentru ca am inceput diversificarea la 6 luni si unii considerau ca e tarziu, pentru ca nu ii dau copilului sa manance orice, de la 6 luni, ca merg la toate analizele in timpul sarcinii, ca i-am taiat unghiile inainte de botez si cate si mai cate. Dar acum stiu ca eu sunt o mama buna si ca oamenii intotdeauna vor avea ceva de comentat.
Mai am multe de invatat, am facut si o sa mai fac greseli. Atunci de unde stiu ca sunt o mama buna? Pentru ca stiu ca nu sunt perfecta si nu ma vreau astfel, pentru ca am grija mereu sa invat ceva bun si nou, pentru ca imi respect copilul, pentru ca o vad pe Maria ca fiind egalul meu, nu un copil care nu stie, nu intelege, pentru ca am grija sa iau cele mai bune decizii pentru ea (sigur ca daca un parinte considera ca ceva e bun pentru un copil, altul poate are o alta opinie).
Mi-a fost teama ca nu o sa fiu o mama buna, dar am descoperit ca pot. Pot mai mult decat credeau altii ca as putea, pot mai mult decat credeam eu ca o sa pot. Pot pentru ca un copil merita totul si stiind asta, ii oferi tot ce e mai bun in tine.
Sursa foto: Pexels
Cum e sa pleci undeva cu bebe. Iata ce contine bagajul copilului
