In copilarie simteam ca traiesc intr-o poveste in noaptea in care venea Mos Nicolae. Lumea devenea un loc magic, acolo unde imposibilul era posibil. Altfel cum ar fi incaput Mos Nicolae pe gaura cheii?
Imi aduc aminte ca ne trezeam inainte de rasaritul soarelui pentru a vedea ce ne-a adus Mosul.
Camera era usor luminata de o veioza cred. Era cald si bine, simteam liniste si bucurie in suflet. Ma uitam spre gaura cheii intrebandu-ma cum se intampla magia, cum vine Mos Nicolae sau daca o sa reusesc sa il vad vreodata.
Recunosc, am fost trista, dezamagita, cand am aflat ca parintii sunt de fapt Mos Nicolae. Asta insemna ca imposibilul nu mai era posibil, ca magia nu mai exista. Si ceva ani ziua de Mos Nicolae era pentru mine ca oricare alta.
Acum vad altfel lucrurile. Acum stiu ca singuri, crezand in propriile forte, in visul nostru, putem face imposibilul posibil. Si mai stiu ca magia exista in lume. Chiar daca nu ca in povesti. Chiar daca nu exista o fiinta magica ce se poate strecura in camera prin gaura cheii ca sa lase cadouri in cizme.
Acum vad magia in culorile rasaritului si ale apusului, in imbratisarile celor dragi, in zambetul si in rasul copilului, in iubirea pe care o primim si pe care o oferim, in zapada care transforma lumea intr-una desprinsa parca din povesti, in linistea din suflet atunci cand eu si ceilalti suntem bine, sanatosi, in colindele de pe fundal cand impodobim bradul, in ploaia ce loveste geamul, in mirosul cafelei ce imbraca bucataria in diminetile cenusii si reci, in acel “mama” rostit cu gingasie de copil si in multe alte lucruri, aparent simple, dar care in realitate sunt magice. Cel putin pentru mine.
Acum a venit randul meu sa fiu Mos Nicolae pentru copil. Imi doresc sa simta si puiul de om bucuria ce imi curgea prin venea in copilarie in aceasta perioada a anului. Si nu era neaparat despre cadouri, ci despre posibilitatile infinite, despre imaginatie, despre magia rupta din povesti, despre imposibilul care devine posibil. Sper sa se bucure cat mai mult de magia asta in care copilaria te lasa sa crezi. E frumoasa si cea vazuta si traita ca adult, dar e diferita. Si inainte de a ajunge acolo, imi doresc ca puiul nostru sa se bucure din plin de perioada de acum, fiindca stiu cat de repede trece.
La inceput, cand puiul de om abia venise pe lume, voiam sa ii ofer/sa ii aduca Mosul totul, orice. Acum incep sa ma linistesc, sa inteleg ca dorintele astea erau despre mine, nu despre copil. Eu, copilul care nu prea a avut jucarii, imi doream toate plusurile din raza mea visuala, eu, copilul care candva isi dorea haine frumoase, imi doream sa cumpar toate hainutele alea colorate si dragalase. Si am mai inteles ca nu ii facem bine daca ii oferim totul (la cadouri ma refer). Trebuie sa existe limite, sa ramanem totusi cu picioarele pe pamant. Dar asta este un alt subiect.
Anul asta, puiul de om va gasi in ghetute fructe, pentru ca stie Mos Nicolae cat de mult ii plac, dar si un pic de dulce, pentru ca stie cat de mult si-l doreste, dar primeste cu masura.
Anul asta Mosul nu are prea multe cadouri de carat pentru noi, pentru ca de Sfantul Andrei a fost ziua puiul de om si a mai primit si atunci cadouri. Legenda spune ca parintii ei nu mai au rabdare si ii ofera atunci si din cadourile pe care ar fi trebuit sa i le aduca Mos Nicolae.😁
Sursa foto: Pexels (Владимир Васильев)
