In primii ani ai copilariei, noaptea in care venea Mos Nicolae era magica. Era singura noapte din an in care cineva, un personaj de poveste, inconjurat de magie, ajungea acasa la mine. In camera in care lemnele trosneau in soba, noaptea. Era cald, mirosea a poveste, iar eu ma simteam protejata in sanul familiei, sub patura ce ma imbratisa, stiind ca afara e atat de frig. Imi placea sentimentul de siguranta si nici pana acum nu s-a schimbat asta.
Mos Nicolae in copilaria mea
Dar ce-mi placea si mai mult era povestea despre Mos Nicolae. Stiam de la mama ca intra pe gaura cheii, se duce la ghete si lasa acolo cadourile. Intotdeauna mi-am dorit sa raman treaza, poate il zaream cu coada ochiului pe Mosul ce isi facea loc prin spatiul ala mic ca sa ajunga la mine si la fratele meu.
Nu contau atat de mult cadourile, ma bucuram pentru orice as fi primit. Dar ideea in sine, ca intr-o noapte speciala, vine un personaj de poveste, magic, e aproape de noi si ne lasa darurile in ghete, ma fascina. Imi placea atat de mult ideea asta ca exista magie in lumea in care traim. Bine, si acum cred in magie, dar a luat o alta forma acum: copilul meu, persoana iubita, povestea nostra. Cred ca e un pic de magie si aici.
Dar, intorcandu-ne la Mos… Chiar daca ai mei nu isi permiteau sa ne cumpere cadouri multe si scumpe, erau totusi daruri mereu in ghete, nu lasau sa treaca un an fara sa puna ceva in sau langa ghete. Dimineata ma trezeam cu noaptea-n cap, cred ca nu se vedea nicio geana de lumina pe geam, dar eu abia asteptam sa vad ce s-a intamplat peste noapte.
Adormeam entuziasmata, fericita, curioasa, cu speranta ca, poate, poate in anul ala nu adorm si il vad pe Mos. Ma trezeam cu acelasi entuziasm. Au trecut ani buni de cand nu am mai simtit bucuria aia de poveste din copilarie. Magia s-a risipit in timpul ce m-a facut om mare. Acum, insa, apare iar. Dar altfel. Acum noi vom fi mosii pentru copilul nostru si abia astept sa vad ochisorii entuziasmati ai Mariei si sa vorbim despre Mos Nicolae, sa simta si ea aceeasi bucurie, sa creada si ea in magie. Pentru ca asta cred ca e cel mai frumos cadou: puterea de a crede, de a visa, de a vedea ca in lumea asta e si un strop de ceva altfel… de poveste.
Sursa foto: Pexels
