Nu-mi plac zilele de luni. Când știu că se apropie, m-aș ascunde de ele sub pătură și aș ieși de acolo după ce vor fi trecut. Nu știu de ce nu sunt pe placul meu, dar sunt câteva motive pe care le bănuiesc.
Poate nu sunt zilele mele preferte ale săptămânii pentru că odată cu ele începea o nouă săptămână în care trebuia să merg la școală, la cămin, și să împarți camera cu alte 7 persoane nu a fost mereu OK.
Poate nu-mi plac zilele de luni pentru că după două zile petrecute alături de oamenii dragi sau făcând lucrurile care îmi plac, trebuia să mă întorc la activitățile din timpul săptămânii care nu îmi plăceau deloc (nu e vorba de serviciu pentru că mi-a plăcut mereu ceea ce am făcut și îmi place și acum).
Poate nu-mi plac pentru că am pus atât de multă presiune pe zilele astea. De luni încep să… nu știu ce. Și știam că atunci când vine ziua de luni, că vreau, că nu vreau, trebuie să fac lucrul respectiv.
Nici ziua de azi nu mi-a plăcut deloc. M-am simțit un pic deprimată pentru că după două săptămâni în care am fost și la țară, și acasă cu omul meu mic și omul meu mare, după ce am avut timp pentru mine, pentru noi, după ce puiul de om ne-a avut pe amândoi aproape, ne-am întors la rutina pe care bine o cunoaștem.
Iar mai devreme m-a sunat omul mare, plecat la cumpărat de brânză (la noi pâinea poate să lipsească, nu e o tragedie, dar brânza… nu se poate să nu avem în frigider așa ceva), și am primit vestea că daca mergeam eu la cumpărături, o vedeam în magazin pe una dintre persoanele mele preferate din online, pe care o urmăresc de trei ani și mi se pare unul dintre cei mai mișto oameni. Și bineînțeles că asta s-a întâmplat într-o zi de luni.
Mdaaa… deci asta e treaba cu zilele de luni. Pe majoritatea nu le plac. Voi ce părere aveți de ele? Vă plac?
Sursa foto: Unsplash (Annie Spratt)
