Se dezbraca de frunze copacii,
una dupa alta.
Rand pe rand,
rosiatice, ruginii, ingalbenite,
verzi sau portocoalii,
toate valseaza in aer
apoi se astern pe pamant.
Se dezbraca timpul de ore
si noi ne dezbracam de timp.
Imbracam acum o alta toamna,
colorata de mana unui artist
nevazut, nestiut, dar atat de priceput!
Imbrac toamna din nou,
o respir cu dor si drag,
o imbratisez cu privirea,
o inchid in suflet
amintire.
Ma dezbrac de vara
si imbrac toamna.
Mi-e bine asa.
O las sa ma cuprinda,
sa ma surprinda,
sa ma inspire,
sa o scriu,
sa o stiu aici,
in cuvinte,
de unde nu va mai pleca,
asa tatuata cum este
pe hartie.
Se dezbraca de frunze copacii,
si asa goi, batuti de vant,
isi asteapta iarna
ca sa-i poarte
albul. Zambind.
Se dezbraca de frunze copacii
si-n suflet simti un gol,
o tristete,
dar ei nu plang
fiindca stiu
ca vor rodi iar viata.
Curand…
Sursa foto: Pexels (Craig Adderley)
