D'ale mamei

Nicio vorbă bună nu rămâne nepedepsită

vorbă bună

S-a întâmplat săptămâna trecută. Veneam de la țară cu puiul de om și cu mama. Eram aproape de bloc, fiecare cu bagajul ei, când auzim, de undeva de sus, din blocul vecin, un bărbat (că nu îi pot spune domn, și în curând veți afla de ce) care stătea la fereastră. Mi s-a părut că vorbește cu noi, că am auzit un „să-ți trăiască!”, dar cum nu îl știam pe individ și nici nu eram sigură că vorbește cu noi sau că am înțeles ce a spus, n-am zis nimic. Nici eu, nici mama.

Nu știu dacă am apucat să facem doi pași, că aud cum strigă:

– Ești o nesimțită! Ți-am zis să-ți trăiască fetița și tu nu spui nimic?!

N-am zis nimic. Ne-am continuat drumul și l-am lăsat să vorbească și cât a mai vorbit și câte ne-au mai auzit urechile!
Dacă mă anunța altfel că i s-a părut nepoliticos din partea mea să nu îi răspund la niște cuvinte spuse cu bună intenție, mi-aș fi cerut scuze, i-aș fi mulțumit și i-aș fi spus că știți, nu eram sigură că vorbiți cu noi sau că am auzit bine. Dar așa, nu merita timpul sau atenția noastră.

Recunosc, și mie mi s-a întâmplat să consider nepoliticoși unii oameni care nu îmi răspundeau la salut, care nu le răspundeau oamenilor când le adresau o întrebare, de exemplu. Am luat totul personal și am tras concluzii pripite, doar ca să îmi dau seama ulterior că am vorbit prea încet și nu am fost auzită, că oamenii au căști în urechi și nu aud ce li se vorbește, că sunt atât de prinși în gândurile lor încât nici nu m-au auzit pe mine sau pe cei din jurul lor.

Ce bine ar fi dacă nu am sări atât de repede la niște concluzii, dacă nu am cataloga atât de repede oamenii, dacă am vedea dincolo de ceea ce ne imaginăm noi că se întâmplă, dacă am accepta că există explicații pentru unele lucruri și sunt atât de simple, nu au legătură cu noi și nu ar trebui să le luăm personal.

Da, unii oameni sunt nepoliticoși. Că atât știu și atât pot și atât cred că merită să primească de la ei cei din jurul lor. Dar alții sunt doar neatenți, adânciți în gânduri și probleme, cu căști în urechi, nesiguri dacă un necuoscut le vorbește lor sau altcuiva din apropiere sau de pe stradă etc.

Și uite așa, ceva ce a început ca un gest frumos, s-a transformat într-un șir de jigniri care nu-și aveau rostul.

Sursa foto: Pexels

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *