Noaptea de Moș Nicolae
Mama mea cu inima plină de soare,
tatăl meu cu sufletul croit din praf de stele,
părinții mei cu mâinile muncite,
vă mulțumesc că mi-ați pus cândva cadouri mici în ghete.
Poate aveați, poate n-aveați,
cu ce bani daruri să cumpărați,
dar n-ați lăsat să treacă noaptea de Moș Nicolae
fără să lăsați magia să intre și la noi în odaie.
Și dimineața miroasea în casă a portocale,
a râs de copil care alerga în picioarele goale
s-ajungă mai repede la ghetele pline
cu ce-ați putut voi să puneți în ele.
Vă mulțumesc pentru zâmbetele mele
din diminețile de Moș Nicolae,
pentru c-ați făcut lumea copilăriei mele
o lume de poveste.
Aș vrea să vă las și eu acum ceva în ghete,
să fiu pentru voi Moș Nicolae,
dar știu că cel mai mult v-ar bucura o-mbrățișare,
o cină în familie, să stăm toți iar la masă,
în timp ce pe la geamuri iarna-n valuri se revarsă.
Să simțim că anii nu au trecut pin noi,
că lângă casă sunt aceiași copaci goi,
să uitați că aveți părul încărnunțit,
iar eu că om mare acum sunt.
Să fie din nou așa cum era cândva,
voi doi tineri, iar eu copilul care punea în vârf de brad o stea.
Foto: Pexels (ROMAN ODINTSOV)
