Daca alegi sa stai acasa cu copilul, esti lenesa, iar daca decizi sa mergi la serviciu, nu esti o mama buna.
Daca nu il alaptezi, e evident ca nu esti facuta pentru a fi mama, iar daca ai nascut prin cezariana, la fel, e o problema.
Daca nu ii dai numai mancare bio, gatita in oale magice, se considera ca esti mama degeaba, iar daca ii dai alimente bio, gatite cum niciun chef din lume nu ar putea sa le gateasca, exagerezi.
Daca incepi diversificarea si imediat nu ii dai sarmale, ca sa simta copilul ca mananca, ar trebui sa fii decazuta din drepturile parintesti. Daca ii dai, ar trebui sa apari la stirile de la ora 5 si pe prima pagina a ziarelor de scandal, prezentata ca cea mai oribila mama din istoria mamiciei.
Daca esti ingrijita, ai unghiile facute, parul pieptanat si chiar vopsit, mai mergi si la sala de vreo 3 ori pe saptamana, e clar ca nu-ti pasa deloc de copil, ci numai de tine si de nevoile tale. Daca nu ai grija de tine, inseamna ca esti nesimtita, delasatoare, o rusine.
Daca intri in depresie, inseamna ca vrei atentie, ca exagerezi, fiindca asa ceva nu exista. Daca ti-e bine, insemna ca ori esti vrajitoare, ori minti, pentru ca nu se poate sa iti fie mereu bine.
Daca ti-e greu in unele momente si vorbesti despre asta, inseamna ca te plangi si chiar nu ai de ce. Inainte era mai greu, fara scutece, fara conditiile de acum. Iar patintii care au copii mici, ca al tau, au grija sa iti spuna, apasat, cu subiect si predicat, cu furie, ca nu ai drpetul sa te plangi, ca numai lor le este greu, tie nu, pentru ca din afara viata ta e roz, cu unicorni si fluturasi, curcubeie, fericire permanenta. Tuturor le este sau le-a fost greu, numai tie nu. Deci shhhh, nu mai spune ca ti-e greu, ca esti o mama lenesa si nerecunoscatoare care exagereaza.
Daca ai nevoie de ajutor, ar trebui sa iti fie rusine, iar daca nu ceri ajutorul, inseamna ca ceva nu faci bine, pentru ca nimeni nu se poate descurca singur cu un copil.
Daca citesti carti despre cresterea copiilor, inseamna ca habar nu ai cum sa fii mama, iar daca nu citesti inseamna ca nu te intereseaza cum creste copilul tau.
Daca il duci la cresa de la doi ani sau mai devreme inseamna ca nu il iubesti, daca nu il duci la cresa de la acea varsta, insemana ca nu iti pasa de el, de cat de multa nevoie are de colectivitate.
Daca a racit copilul, e vina ta ca nu l-ai imbracat cum trebuie.
Daca il imbraci intr-un anumit fel, e prea gros imbracat, habar nu ai sa cresti un copil, sau poate e prea subtire imbracat si se imbolnaveste si n-ar strica sa intri preventiv la scoala de corectie pentru mame, ca sa inveti cum sa iti cresti si cum sa-ti imbraci copilul.
Daca il vaccinezi, e nasol, daca nu-l vaccinezi e nasol.
Daca il inveti sa numere pana la 20 la doi ani, vrei sa te umfli in pene cu el, daca nu il inveti, inseamna ca nu te ocupi suficient de copil.
Daca te simti rau, inseamna ca esti o femeie slaba, daca in ciuda faptului ca nu ti-e bine, tragi de tine, inseamna ca vrei sa te dai in spectacol, poate vrei sa ti se ridice o statuie.
Si lista poate continua mult si bine.
Ce vreau sa spun prin exemplele de mai sus? Ca orice ai face, ca mama (si nu numai), cineva tot te va arata cu degetul, va considera ca nu iti cresti bine copilul, ca nu esti o mama buna etc.
Si doare cand vezi ca tu, cea care a purtat in pantec puiul de om timp de noua luni, cea care il creste si il ingrijeste cu toata iubirea din lume, cea care il cunoaste asa cum nimeni altcineva nu il stie, cumva tu ajungi sa fii cea criticata, umilita. Si e trist. Pentru ca nimeni nu stie ce e in sufletul unui om, cata durere se ascunde acolo, cata frica, ce povesti triste sunt in spatele fiecarui om, cata oboseala, cata neputinta gasesti uneori dincolo de zambetul unei mame.
Mi-ar placea ca mana aia a noastra sa nu mai arate cu degetul mamele, ci sa se intinda ca sa le ofere un ajutor. Cat de mic. Conteaza enorm, sa stiti.
Sursa foto: Pexels (Ksenia Chernaya)
