Se intampla, deseori, cand mergeam la bunica-mea, sa o gasesc dormind. Sau sa adorma in fund, in timp ce se uita la TV. Ii cadea capul in piept si o auzeam sforaind. Ce-i drept, in copilarie ma amuza teribil imaginea asta. Si, cand se trezea, spunea mereu acelasi lucru: ca nu dormea. Chiar si acum, desi o vad mai rar, o mai gasesc sforaind si apoi spune ca nu, nu dormea.
Nu, nu e o rusine sa dormi cand doarme copilul
Pare ceva rusinos sa dormi in timpul zilei. De ce? Nu stiu. Sau cel putin in cazul ei nu stiu de ce percepe somnul din timpul zilei ca fiind ceva rusinos.
Si, totusi, de cand stau acasa cu Maria, adica de un an si un pic, am patit-o si eu. Am avut zile in care imi picau ochii de somn si nu reuseam sa-i tin deschisi sub nicio forma. Cand doarme puiul, de cele mai multe ori citesc si/sau scriu ceva. Si de cateva ori chiar mi s-a intamplat sa simt cum mi se inchid ochii si imi cade cartea din mana. Atat de obosita eram. Si uite asa pun si eu capul pe perna si adorm sau motai pana se trezeste Maria. Imi pare rau, ca in timpul ala puteam sa fac atat de multe alte lucruri. Si parca ma simt un pic vinovata sau rusinata. Cum adică? Stau toata ziua acasa si mai si dorm la pranz?
Probabil gandurile astea au aparut ca urmare a ideilor altora care mi-au fost comunicate: e usor sa stai acasa cu copilul, e naspa sa mergi la serviciu. De parca atunci cand stai acasa cu cel mic, nu faci nimic. Dar nu e chiar asa. Si vad asta in fiecare zi. Si inteleg ca oricat de frumos este sa stai acasa cu puiul tau de om, numai voi, e si greu, obositor. Si avem nevoie de odihna. Chiar daca avem carti de citit, articole de scris, haine care asteapta in masina de spalat sa fie puse la uscat, vase de spalat, mancare de facut si altele.
Sunt zile in care ignor si hainele si vasele si orice altceva. Doar pun capul pe perna si ma odihnesc. Altfel nu cred ca as mai putea functiona. Dupa o picatura de somn, ma simt mai ok, mai putin zombie, simt ca mai pot cateva ore, pana la somnul de noapte.
Ce vreau sa spun este ca somnul este benefic si pentru parinti, nu numai penteu cei mici. Si nu trebuie sa ne simtim vinovati sau rusinata sau mai stiu eu cum pentru ca am cedat in fata oboselii si l-am primit pe Mos Ene mai devreme pe la genele noastre. Copiii au nevoie de parinti odihniti (atat cat este posibil) pentru a avea grija de ei. Si nu numai pentru asta, evident.
Mi-am amintit si de sfatul unuia dintre medicii din spital, inainte de externare, dupa nastere: sa dorm de fiecare data cand doarme copilul.
Acestea fiind spuse, va urez somn usor, mamici si tatici!
Sursa foto: Pexels
