Dragi părinți, bunici, mătușici, vecini, oameni necunoscuți care dintr-un motiv sau altul simțiti nevoia să interveniți,
Vă rog, nu le mai spuneți celor mici că râd copiii de ei daca (nu) fac un lucru sau altul.
– Nu vrei să te speli pe dinți? Vaaaai, râd copiii de tine.
– De ce plângi? Vor râde copiii de tine.
– Vai, nu vezi că ți-ai murdărit hainele? Să vezi că râd de tine ceilalți copii.
– Ai trei ani și încă folosești scutec? Râd copiii de tine.
Și lista poate continua.
Nu trebuie să îi învățăm și pe ei să trăiască astfel încât să se asigure că nu râd ceilalți de ei. Eu, una, am trăit într-o lume în care gura lumii era mai importantă decât ce îți doreai, mai importantă decât fericirea, principiile tale. Și știu că așa au fost și sunt mulți. Dar vrem ce e mai bine pentru cei mici, nu? Am învățat că să ne ghidăm viața în funcție de gura lumii nu e o soluție, nu ne face bine, fericiți, ne obligă, poate, să renunțăm la bucăți din noi. Și doar o viață avem, deci de ce să nu o trăim așa cum simțim noi, și nu pentru a evita să intrăm în gura lumii?
Să le explicăm celor mici cum stau în realitate lucrurile. E bine să se spele pe dinți pentru a avea o dantură sănătoasă. E în regulă să plângă, e eliberator plânsul. Și nouă, adulților, ne face bine. Nu e o rușine să plângi. Și tot așa. Au nevoie să știe de ce e bine sau nu să facă ceva, iar chestia cu „râd copiii dacă…” nu mi se pare în regulă. Noi ne spălăm pe dinți pentru că râde lumea de noi dacă n-o facem, sau ne spălăm pentru că știm care sunt beneficiile acestui obicei? Dacă noi nu am ști de ce e bine să (nu) facem un lucru sau altul, nu ne-ar plăcea să vină cineva la noi să ne explice pe înțelesul nostru, în loc să ne spună „OK, știi ce, dacă nu faci asta, râd de tine ceilalți adulți”. Iar tu, de frică să nu râdă lumea, poate faci ceva-ul ăla, dar așa-i că ți-ar fi de ajutor să știi de ce-l faci? Fix așa e și cu cei mici.
Să lăsăm lumea să vorbească, să râdă, pentru că oricum ar fi și orice am face, tot nu vom reuși să scăpăm de gura lumii. Deci nici nu ar trebui să ne batem capul cu asta. Ar trebui să ne preocupe ceea ce e în noi. Și mi-ar plăcea să îi învățăm și pe cei mici să nu le fie teamă că râd ceilalți de ei și, de asemenea, să nu râdă de alții. Pentru că, tot auzind de la noi că râd copiii dacă …, cred că ei la un moment dat vor începe să râdă de alții aflați în situația în care erau ei când au auzit acele vorbe.
Sursa foto: Unsplash (Kelly Sikkema)
